Sigla DespreIsus.ro

10 Obiecţii asupra creştinismului şi Cum să răspundem la ele

Data articolului: 7/13/2009 12:17:00 PM

Eşti tu pregătit să răspunzi căutătorilor spirituali din lumea ta? Te întrebi cumva dacă creştinismul este chiar adevărat? Iată o privire asupra a 10 obiecţii pe care scepticii le au împotriva creştinismului şi cum să le răspundem

Frank Harber (original article)

Răspunzând la căutătorii spirituali din lumea ta. 

Recent cineva m-a abordat cu următoarea problemă: “Nimeni nu mă poate face să nu mai fiu creştin, dar nici eu nu pot face pe nimeni să devină creştin. Mă poţi ajuta?” 

cruce de lemnPoate că persoana se gândea că numai ea are probleme cu asta, dar această întrebare mi s-a pus de sute de ori. Vedeţi, si eu am fost odată un ateu care se hotărâse să demonstreze că creştinismul nu este adevărat. Dar în timpul investigaţiilor mele, am descoperit dovezi copleşitoare care demonstrează validitatea creştinismului. Datorită unui creştin devotat care a fost pregătit să-mi răspundă la întrebări, inima mea a fost atinsă.

Eşti tu pregătit să răspunzi căutătorilor spirituali din lumea ta? Te întrebi cumva dacă creştinismul este chiar adevărat? Iată o privire asupra a 10 obiecţii pe care scepticii le au împotriva creştinismului şi cum să le răspundem. 

1. Creştinii sunt ipocriţi 

Un ipocrit este un actor, o persoană care pretinde să fie ceva care nu este. Cele mai dure cuvinte ale lui Isus au fost rezervate ipocriţilor. 

Realitatea este, că întotdeauna au fost şi întotdeauna vor fi câţiva ipocriti în Biserică. Dar Isus nu ne cere să-i urmăm pe alţii, ci ne cere să-L urmăm pe El. 

Chiar dacă creştinii îl pot reprezenta pe Isus bine sau rău, întrebarea adevarată nu este dacă sunt ipocriţi în Biserică, ci dacă Isus este un ipocrit. Dacă cineva poate dovedi că Isus a fost un ipocrit, atunci toată structura creştinismului se dărâmă. Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, îl prezintă pe Isus ca fiind nu mai puţin decât perfect. Ucenicii lui Isus au mărturisit că Isus a fost fără păcat (1 Petru 2:22; 1 Ioan 3:5). Chiar Isus însuşi i-a provocat pe oameni să demonstreze dacă a păcătuit vreodată. (Ioan 8:46). 

2. Ce spunem despre atrocităţile pe care creştinii le-au comis? 

Unii îi acuză pe creştini de războaiele religioase, Cruciadele, arderea vrăjitoarelor, Inchiziţia, sclavia şi chiar de Holocaust. 

Chestiunea atrocităţilor este pur şi simplu o continuare a întrebării despre ipocriţi. Aşa numiţii credincioşi, care nu au practicat adevăratul creştinism, au făcut ce este rău. În realitate, aceşti oameni au fost creştini doar cu numele. 

Concentrarea asupra atrocităţilor lor este o perdea de fum care ne face să nu vedem adevărata problemă. Creştinismul are mult mai multe realizări pozitive decât influenţe negative. A fost instrumentul prin care s-au creat nenumărate spitale, şcoli, colegii, orfelinate, agenţii de asistenţă şi de caritate. Nici-o altă religie în istorie nu se poate compara cu creştinismul. 

3. Creştinismul este o cârjă. 

Karl Marx, autorul Manifestului Comunist, a spus că “Religia este opiul maselor.” Critici ca şi Marx, au acuzat că religia este o invenţie desemnată pentru oameni incapabili să facă faţă presiunilor vieţii. Unii critici spun că ei nu au nevoie de acest fel de alinare, ca şi cum acest fapt ar falsifica creştinismul. Acesti indivizi afirmă adesea că sunt “mai tari” pentru că sunt îndeajuns de curajoşi ca să dea piept cu viaţa fără “cârje”. Să spui că oamenii nereligioşi nu au nevoie de o cârjă, este amăgitor. Dependenţa de droguri, alcool, tutun, sex, bani, putere, alţi oameni şi bunuri materiale demonstrează nevoia unor oameni de o cârjă. Ateismul – credinţa că nu există Dumnezeu – poate să devină o cârjă pentru cei care sunt dependenţi de un stil de viaţă contrar standardelor lui Dumnezeu de moralitate. 

În loc să fie slabi, creştinii sunt puternici – nu pentru că ei depind de ei înşişi, ci pentru că ei depind de Isus. 

Oricine are nevoie de ajutor! Întrebarea este, pe ce te vei baza tu? Creştinismul oferă ceea ce ateismul sau alte religii nu pot oferi niciodată: împlinire spirituală, pace şi iertare. 

4. Este îngust să gândeşti că Isus este singura cale către Dumnezeu. 

Isus a afirmat că El este singura cale către Dumnezeu (Ioan 14:6). O astfel de afirmaţie este fie total adevărată, fie total falsă. Unii oameni afirmă că sunt creştini, totuşi ei ignoră afirmaţia lui Isus de a fi singurul Mântuitor. Criticii spun că aceast punct de vedere se exclude. 

Dar, dacă creştinismul este adevărat, atunci trebuie să acceptăm învăţăturile lui Isus. Dacă cineva crede că afirmaţiile lui Isus sunt adevărate, atunci problema este rezolvată. 

5. A fi o persoană bună este tot ceea ce contează cu adevărat. 

Unii argumentează că dacă religia unei persoane este falsă, ceea ce contează cu adevărat este dacă ea este sinceră în a fi o persoană bună. Această noţiune este bazată pe credinţa că Dumnezeu este mulţumit de “religie”.

Sinceritatea însă,  nu determină adevărul. Cineva poate fi sincer convins de adevăr, însă să fie sincer greşit. De exemplu, mulţi oameni răi ca şi Hitler au fost foarte sinceri în convingerile lor. Dumnezeu judecă pe oameni pe baza adevărului, nu a opiniilor, şi acest adevăr este Isus Cristos. 

6. Ce spunem despre cei care nu au auzit niciodată despre Isus? 

O astfel de întrebare presupune că lui Dumnezeu îi lipseşte compasiunea pentru că El ne-a impus planul Său de mântuire. De multe ori aceste întrebări presupun că cei care le pun sunt mai plini de compasiune decât Dumnezeu !

Un principiu biblic important de înţeles este că nimeni care a vrut să fie găsit, nu a rămas pierdut. Aşa cum Dumnezeu a trimis pe apostolul Filip să găsească pe etiopian (Fapte 8:26-39), Isus a promis că toţi cei care caută vor găsi. (Matei 7:7-8). 

7. Biblia este plină de erori. 

Datorită faptului că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu şi Dumnezeu nu poate minţi (Isaia 55:10-11; Ioan 17:17; Tit 1:2; Evrei 4:12), ea este cu totul de încredere, fără de vreo eroare. Cuvântul lui Dumnezeu este descris ca fiind "cuvântul adevărului" (2 Corinteni 6:7; Coloseni 1:5; 2 Timotei 2:15; Iacov 1:18). Inerenţa nu este o teorie despre Biblie; este învăţătura care reiese din Biblie. Ceea ce mulţi afirmă că sunt erori în Biblie, nu sunt erori, ci dificultăţi. Oamenii cred că s-au împotmolit de inconsistenţe aparente, dar ei nu şi-au făcut timp să descopere toate detaliile, s-au nu au făcut un studiu amănunţit al pasajului. Multe întrebări biblice au primit răspuns atunci când au fost făcute noi descoperiri în domeniul limbilor, istoriei, arheologiei şi a altor ştiinţe.

Indifeferent de felul de dificultate găsit, nu s-a descoperit nici o singură eroare ireconciliabilă pe paginile Bibliei. 

8. Dacă Dumnezeu este bun, de ce există răul? 

Vârful acestei acuzaţii este că prezenţa răului dezaprobă puterea lui Dumnezeu. Dar, este prezenţa răului consecventă cu Dumnezeul Bibliei? Consideraţi:

  • Dumnezeu nu a creat răul. Păcatul a intrat în lume prin neascultarea lui Adam.(Geneza 3)
  • Răul este necesar pentru o lume liberă. Libertatea sau voinţa liberă, oferă oamenilor oportunitatea de a face alegeri greşite.
  • Dumnezeu ezită de a opri răul dintr-un motiv important. Aşa cum părinţii adesea permit copiilor lor să facă greşeli şi să sufere consecinţele, şi Dumnezeu se poartă la fel cu creaţia Sa.  
  • Dumnezeu are soluţia pentru rău. Isus a realizat ultima înfrângere a răului pe cruce. Dar aşa cum noi nu avem încă trupurile noastre veşnice, şi răul mai are încă până când va fi îndepărtat din lume.   

9. De ce există suferinţa?

Mulţi susţin faptul că durerea este o dovadă împotriva preocupării lui Dumnezeu pentru omenire. Oricum, durerea poate fi folosită pentru scopuri bune sau rele. Nu orice durere este rea. Durerea este un mecanism esenţial pentru supravieţuire. Fără durere, trupul este lipsit de o protecţie vitală. Durerea este un semnal important de avertizare a unor pericole chiar şi mai mari.

Suferinţa este un semnal. De asemenea, ea poate fi un semnal spiritual care ne aminteşte de echilibrul fragil dintre viaţa şi moartea noastră. În cartea “Problema durerii”, apologetul creştin C.S. Lewis scrie ca “Dumnezeu ne şopteşte prin plăcerea noastră, ne vorbeşte prin conştiinţa noastră, dar strigă la noi prin durerea noastră. Suferinţa este megafonul Său pentru a trezi o lume surdă.”

 Unele suferinţe ajută de fapt pentru a aduce lucruri mai bune. Aceste lucru se vede cel mai bine în suferinţa lui Isus. Isus a mers pe calea durerii, singurătăţii şi morţii – o cale care a dus la cruce. Isus nu este doar un salvator, ci este Salvatorul suferind. Crucea este exemplu ultim de suferinţă inocentă. 

În centrul acestei chestiuni este sublinierea faptului că Dumnezeu nu este corect. Problema este că societatea socoteşte că plăcerea este scopul suprem în viaţă. Această filozofie este cunoscută sub numele de hedonism, şi oricine trăieşte condus de această filozofie socoteşte orice formă de suferinţă ca ofensă. A spune că Dumnezeu nu este drept, este o acuzaţie extrem de periculoasă. 

Dacă Dumnezeu ne dădea ceea ce meritam, am fi fost în pericol. Ar fi o prostie să cerem dreptate lui Dumnezeu; ceea ce noi avem nevoie este milă. Mila şi harul lui Dumnezeu sunt luate aşa de uşuratic, astfel încât suferinţa şi durerea ne şochează. 

10. Dacă există iad, de ce un Dumnezeu iubitor ar trimite pe oameni acolo? 

Dumnezeu urăşte răul, şi într-o zi, răul va înceta. În timp ce răul, suferinţa şi durerea sunt foarte reale, ele sunt şi temporare. Ziua în care Dumnezeu va rezolva răul, El va rezolva tot răul. Între timp, Dumnezeu caută cât mai mulţi oameni posibil să accepte moartea şi învierea lui Isus ca  plată pentru păcatele lor, astfel încât ei să trăiască veşnic cu El. Lucrul trist este că mulţi vor decide ca să nu facă parte din cerul lui Dumnezeu. Dumnezeu nu-i va trimite în iad, ci ei înşişi se vor trimite în iad. 

Dacă Dumnezeu ar forţa pe oameni să meargă în cer împotriva doriţei lor, n-ar mai fi cer – ar fi iad. Autorul ateu Jean-Paul Sarte a spus că porţile iadului sunt încuiate din interior de alegerea liberă a oamenilor. 

Cuvinte cheie: Evanghelia, apar, crestin, obiectii,

Nu sunt comentarii

Nu există comentarii încă.

Adaugă un comentariu

Comentarii

Tu trebuie sa fii logat pentru a comenta.

Other articles
Centralitatea Evangheliei
Evanghelia nu reprezintă doar minimul de cerințe doctrinare necesar pentru a intra în Împărăție, ci modalitatea prin care înregistrăm orice progres în Împărăție. Read more »
Data articolului: 6/28/2013 1:40:28 PM |
Pericolul încercării de a-I fi plăcut lui Dumnezeu
Sandra s-a luptat toată viaţa cu dorinţa de a-i mulţumi pe oameni. Ea spune că nu-şi aminteşte vreo vreme în care să nu să se fi întrebat ce cred ceilalţi despre ea. Read more »
Data articolului: 2/10/2012 12:41:47 PM |
Cel mai transformator cuvânt
Evanghelia pe care ţi-o predici va avea un efect enorm asupra a ceea ce îţi doreşti, a ceea ce gândeşti, spui şi faci... Read more »
Data articolului: 1/22/2012 11:44:32 PM |
Puterea transformatoare a Evangheliei
Pentru că Îl iubim pe Domnul, cu toţii vrem să devenim bărbaţi şi femei care Îi reflectă viaţa cu tot mai multă desăvârşire. Pentru noi, întrebarea nu este: „Ar trebui oare să căutăm să creştem în evlavie?” ci mai degrabă: „Cum creştem în evlavie?” Read more »
Data articolului: 1/13/2012 1:01:32 PM |
Cum să nu devii creştin
Ce înseamnă să fii creştin? Cum devii unul? Mă bucur că ai întrebat. Mai întâi, să analizăm trei moduri în care nu poţi deveni copil al lui Dumnezeu. Chiar aşa. Cum să nu devii creştin. Read more »
Data articolului: 8/1/2011 8:36:18 AM |
Copyright © William Anderson | All Rights Reserved