Sigla DespreIsus.ro

Răspunsuri la obiecţii asupra învăţăturilor biblice despre iad

Data articolului: 11/3/2009 2:57:35 PM

Nu este interesant că toată lumea crede că Dumnezeu este atât de iubitor? De unde oare a luat omenirea această idee că Dumnezeu iubește toată lumea, inclusiv pe păcătoși?

de Charlie H. Campbell (original article)

iazul de foc

În acest articol o să ne ocupăm de o doctrină a credinței Creștine care a atras o mulțime de săgeţi aprinse din partea criticilor. Doctrina iadului, şi a pedepsei veşnice a celor nelegiuiţi.

Biblia este foarte clară, nelegiuiții își vor petrece veșnicia separați de Dumnezeu într-un loc de chin în mod conștient. În ciuda nepopularității iadului în aceste zile, există numeroase referințe în Noul Testament că iadul și judecata îi așteaptă pe cei nelegiuiți.

Biblia descrie iadul ca un loc al…

  • întunericului de afară (Matei 25:30)
  • plânsului (Matei 8:12) 
  • văitatului (Matei 13:42)
  • scrâșnirii dinților (Matei 13:50)
  • flăcărilor (Luca 16:24)
  • focului veşnic (Matei 25:46)
  • cuptorului de foc (Matei 13:42)
  • separării de cei neprihăniți (Matei 25:46
  • distrugerii veșnice, despărțiți de prezența Domnului (2 Tesaloniceni 1:9)
  • chinului (Luca 16:23)
  • pedeapsei veșnice (Matei 25:46)
  • Lacului de foc care arde cu pucioasă (Apocalipsa 19:20)

Biblia se pare că depășește limbajul omenesc descriind cât de îngrozitor o să fie iadul. Cine a spus aceste lucruri despre iad? Petru? Nu. Luca? Nu. În afară de două descrieri toate celelalte au fost spuse de Isus însuși. Isus a avut mai multe de zis despre iad dacât despre rai! 

În ciuda clarității Bibliei în această problemă, Satan a înșelat milioane de oameni făcându-i să creadă într-o varietate de alte soluții mai blânde. Satan, ”tatăl minciunii” (Ioan 8:44) nu se oprește niciodată în a profita de aceia care sunt dispuși să lase deoparte descoperirile biblice pentru ceva care este mai pe gustul lor.

  • Mulți astăzi, ca Martorii lui Iehova, cred în anihilaționism. Martorii lui Iehova cred că Dumnezeu va anihila pe nelegiuiți, și că nelegiuiții vor înceta pur și simplu să mai existe.
  • Hindușii, Hare Krishna, și aceia care se țin de învățăturile din Religia New Age cred în reîncarnare.
  • Budiștii îndreaptă oamenii spre o stare de nirvana, care literar înseamnă ”suflat afară”. Aceasta este descrisă ca o stare permanentă, transcendentă în care nu va fi suferinţă.
  • Biserica Mormonă de asemenea neagă învățăturile Biblice despre iad, și învață că toți, chiar și cei mai răi păcătoși își vor găsi un loc în cele mai joase nivele ale raiului.[1]
  • Și mulți alții astăzi, chiar în unele cercuri Creștine, au început să credă în ceea ce se numește Universalism. Universalismul este credința că, prin moartea lui Hristos cu toții vor fi eventual salvați!

Toate aceste puncte de vedere împărtășesc ideea comună sau minciuna din spatele lor:” Nu este cu adevărat nevoie să te îngrijorezi de ce te așteaptă pe tine sau pe alții după moarte." 

Nu numai că mulți oameni au respins învățătura Biblică despre iad (optând pentru un punct de vedere mai blând) ei încearcă să ne pună în încurcătură cu întrebări dificile și ridicând obiecții provocatoare despre această problemă. Întrebări și obiecții la care noi ca și ambasadori ai lui Hristos, ar trebui să fim pregătiți să răspundem. 

Haideți să luăm în considerare câteva dintre aceste întrebări și obiecții și apoi să oferim un răspuns biblic bine gândit la fiecare dintre ele.

Prima obiecție este…

1.” Un Dumnezeu al dragostei nu ar trimite pe nimeni niciodată în iad”

Nu este interesant că toată lumea crede că Dumnezeu este atât de iubitor? De unde oare a luat omenirea această idee că Dumnezeu iubește toată lumea, inclusiv pe păcătoși?

--Scriptura Budistă, Tripitaka? Nu

--Vedra Hindusă? Nu

--Coranul? Nu

Răspuns: Ideea unui Dumnezeu iubitor a pătruns în cultura noastră din Biblie.

Biblia este singura [2], din toată literatura religiosă, care îl prezintă pe Dumnezeu plin de har, iubitor, milos, și iertând păcătoșii.

Oamenii au această idee că Dumnezeu este plin de dragoste din aceeași carte care ne învață pe noi despre iad! Şi este important să le arătăm oamenilor care ridică această obiecţie: Biblia, care ne descoperă un Dumnezeu iubitor, şi deasemenea ne arată că Dumnezeu este SFÂNT şi DREPT.[3] Pentru că Dumnezeu este iubitor, El este drept.

Și din cauză că El este drept trebuie să existe pedeapsă pentru adulteri, ucigași, hoți, mincinoși, preacurvari, idolatri, etc. Gândiți-vă la un judecător care lasă răpitorii, molestatorii de copii, traficanții de droguri și hoții liberi. Acesta ar fi un act lipsit de dragoste față de umanitate, nu?

Gândiți-vă la părinții care și-ar lăsa copiii să alerge prin vecini rănind alți copii, furând, ş.a.m.d., fără repercursiuni, fără penalizări, fără pedepse! Dragostea părinților ar fi arătată prin a-și pedepsi copiii. Un judecător iubitor, un părinte iubitor, își arată dragotea față de vecini condamnând încălcarea legii cu dreptate. [4]

Cu Dumnezeu este la fel. Ar fi lipsă de dragoste ca Dumnezeu să-i lase pe păcătoși să meargă în eternitate fără nici o consecinţa pentru lucrurile rele făcute de ei în această viață. Este important să le aducem aminte oamenilor de aceasta.

Deci, îi va judeca și pedepsi Dumnezeu pe păcătoși? Da. De ce? Pentru că El este iubitor. El este drept. Dar este important să-i aducem aminte persoanei care ridică această obiecție(” Un Dumnezeu al dragostei nu ar trimite pe nimeni niciodată în iad” ) cum Dumnezeu în dragostea Lui a luat pedeapsa pentru păcatele omenirii asupra Lui, ca să fim iertaţi pe drept şi fără plată.

A doua obiecție este:

2.” Dumnezeu nu va trimite oamenii buni în iad”

Mulți oameni care cred în existența iadului, și cei care chiar cred că alţii merg acolo, se înșeală singuri gândind că Dumnezeu nu o să-i trimită acolo.

De ce? Ei bine, motivează ei,”Sunt o persoană bună”.

Dați-mi voie să vă pun o întrebare. Va trimite Dumnezeu oamenii buni în iad? Răspunsul este, nu. Dumnezeu nu va trimite oamenii buni în iad. Dumnezeu trimite păcătoșii în iad.

Dar trebuie să comunicăm lucrul acesta oamenilor care cred că oamenii buni merg în cer: În conformitate cu Biblia nu există oameni buni. Biblia spune că toți suntem păcătoși!! 

--Isus Însuși a spus în Luca 18:19, ”Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.”

--Romani 3:10 zice, ”Nu este nici un om neprihănit, niciunul măcar”.

--Isaia 53:6 zice, ”Noi rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui;”.

--Isus se referă chiar la ucenicii Lui ca fiind ”răi”: ”Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștrii, cu cât mai mult Tatăl vostru care este în ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-l cer!” (Luca 11:13)

Din punct de vedere omenesc o persoană poate părea destul de bună, dar după Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, fiecare dintre noi, în starea naturală suntem o persoană rea, nelegiuită. Aceștia sunt oamenii care merită să sfârșească în iad. Păcătoșii. Oameni ca mine și ca tine (înainte să fim născuți din nou). Și aceștia sunt oamenii,care dacă resping oferta de iertare a lui Dumnezeu, vor sfârși acolo.

A treia, și într-un fel înrudită, obiecție/întrebare este aceasta:

3.”De ce ne-a creat Dumnezeu, dacă a știut dinainte că aşa de mulți oameni vor fi pierduți pentru eternitate?”

Aceasta pare să fie o întrebare rezonabilă. Dați-mi voie să vă întreb. A știut Dumnezeu, înainte să creeze lumea, că mulți îl vor respinge în mod deliberat și vor sfârşi veşnic separați de El? Da.

Dumnezeu este atotștiutor. Cunoașterea Lui este perfectă. Atunci, de ce ne-a creat, știind anticipat că atât de mulți vor fi pierduți?

Eu cred că cel mai simplu răspuns este acesta: la fel cum Domnul a știut că mulți au să-L respingă, opusul este de asemenea adevărat; El de asemenea a știut că mulți în mod liber Îl vor primi și se vor bucura o veșnicie cu El.

Aparent, chiar dacă a știut că mulți Îl vor respinge şi vor sfârşii în iad, El a simțit că merită, ca noi aceia care L-am primit, să putem avea părtășie cu El și El cu noi. 

De ce n-ar fi creat Dumnezeu oameni, doar pentru că unii refuză să își supună viețile Lui? Aceasta ar da voie răului să triumfe asupra binelui. Cineva nu ar refuza să-şi întemeieze o familie din cauză că realizează că unii din descendenții lui vor respinge evanghelia şi vor sfârşii în iad. De ce? Pentru că el știe că mulți nu o vor face. 

Realizez că este foarte probabil ca unii dintre descendenții mei să respingă evanghelia. Refuz eu atunci să am o familie pentru că aceia vor suferii? Nu. De ce? Pentru că mulți din descendenții mei(cu voia lui Dumnezeu) nu vor suferii în iad, ci se vor bucura de gloria raiului pentru totdeauna! Și aceia care vor suferii, vor sfarşii în iad pentru că ei au vrut așa. Fiind părintele(sau bunicul) lor, eu nu am să-i forțez să meargă în iad. Ei, ca toți oamenii, au opțiunea de a primi mila și iertarea lui Dumnezeu. Așa că nu am să opresc binecuvântarea eternității de la copiii mei și alți descendenți din cauza acțiunilor rele ale altora.

La fel este și cu Dumnezeu. El a ştiut că mulți au să-L respingă, dar de asemenea El a știut că mulți au să-L primească.[5]

A patra întrebare și într-un fel înrudită este:

4. ”De ce nu a creat Dumnezeu o lume în care nimeni să nu sfârșească în iad?

Aceasta este o întrebare populară, de asemenea. Ca să prevină iadul și judecata care trebuie să fie vărsată asupra păcătoșilor nelegiuiți și nepocăiți, Dumnezeu ar fi trebuit să creeze o lume în care păcatul să nu aibă loc.

Așa cum am scris mai devreme, păcatul cere pedeapsă. Ca să prevină apariția păcatului, Dumnezeu ar fi trebuit să creeze oameni fără voință liberă, o lume în care toată lumea face doar ceea ce este plăcut lui Dumnezeu.

O lume în felul acesta ar fi doar o lume plină de roboți, pietre și copaci.

Aceasta ar fi o lume fără sens pentru Dumnezeu. Ca să existe o relație de dragoste autentică între Dumnezeu și oameni, oamenii trebuie să fie liberi. Liberi să-L iubească, sau liberi să-L urască. Dar, cu libertatea vine și posibilitatea răului. Și răul necesită pedeapsa lui Dumnezeu. Adevărul este că Dumnezeu a creat cea mai bună lume posibilă.

Întrebați oamenii pe stradă dacă vor să-și trăiască viețile în concordanţă cu cerințele sfinte ale lui Dumnezeu. Desigur răspunsurile de pe străzi vor fi ”Nu”. Majoritatea oamenilor din lume vor să se miște liber, de la o poftă nelegiută la alta.

Dumnezeu a dat omenirii, lumea în care ea vrea să trăiască. O lume în care ei sunt cu adevărat liberi. Ceea ce nu le place este că vor fi consecințe serioase pentru ceea ce fac cu libertatea lor!

A cincea obiecție care a fost ridicată în legătură cu învățătura Bibliei despre iad este:

5. ”Nu este cinstit ca Dumnezeu să trimită oameni în iad doar pentru că ei nu au auzit niciodată de Hristos.”

Este adevărat că oamenii vor merge în iad doar pentru că ei nu au auzit niciodată de Hristos? Nu. Oamenii merg în iad pentru că sunt păcătoși. Este adevărat că unii oameni care vor sfârși în iad nu auzit niciodată de Hristos. Dar nu din cauza aceasta vor sfârși acolo. O persoană va sfârşi în iad pentru că a dat înapoi sau a ignorat lumina pe care Dumnezeu i-a descoperit-o. Am atins punctul acesta data trecută, dar merită să-l repetăm.

Biblia ne învață că Dumnezeu s-a descoperit la toată creația în două feluri:

A. Creație. (Romani 1:20, Fapte 14:17, Ps. 19:1-4)

Romani 1:19-20 spune, ”… Fiindcă ce se poate cunoaște despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu (cum le-a fost arătat de Dumnezeu?). În adevăr, însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Așa că nu se pot dezvinovăți.” 

Fapte 14:17 zice, ”Măcar că,drept vorbind, nu s-a lăsat fără mărturie, întrucât v-a făcut bine, v-a trimis ploi din cer, și timpuri roditoare, v-a dat hrană din belșug, și v-a umplut inimile de bucurie.”

B. Conștiința. (Romani 2:14-15)

Romani 2:15 spune, ”(Neamurile) dovedesc că lucrarea Legii este în inimile lor; fiincă despre lucrarea aceasta mărturisește cugetul lor…”

Toată omenirea poate ști, prin examinarea creației și a propiei lor conștiințe, că Dumnezeu există și ei au eșuat în trăirea unei vieți la înălțimea legilor Lui scrise în inimile lor. Și dacă ei răspund la lumina creației și a propiei lor conștiințe, Dumnezeu le va da mai multă lumină. Ar face El așa ceva? Da.

Evrei 11:6 spune, Dumnezeu, ”răsplătește pe cei ce-L caută.” Isus a spus, ”…căutați și veți găsi;  bateți, și vi se va deschide” (Matei 7:7.) Dumnezeu a spus, ”Mă veți căuta, și Mă veți găsi, dacă Mă veți căuta cu toată inima” (Ieremia 29:13,deasemenea Fapte10:35). S-ar putea ca El să trimită un misionar (ex. Fapte 10, Petru fiind trimis la Cornelius) sau să le fie trimisă o Biblie (Psalmul 119:130). S-ar putea ca El să le dea o viziune (ex. Daniel capitolele 2, 7) sau să trimită un înger (Ap. 14:6).

Ca Dumnezeu să dea mai multă lumină celor cu inima împietrită, la aceia pe care El îi cunoaște că vor continua să fie nereceptivi la lumina pe care El le-o descoperă, ar rezulta doar o vină și o condamnare mai mare. De ce? O cunoaştere mai bună aduce responsabilitate mai mare.

În plus față de mărturia lui Dumnezeu în creație și conștiință, Biblia spune că Dumnezeu a pus fiecare persoană într-un loc specific în timp și ca locație geografică, ca el sau ea să fie predispus să cheme numele Domnului.

Fapte 17:26-27 Pavel a spus oamenilor din Atena...

26 El (Dumnezeu) a făcut ca toți oamenii, ieșiți dintr-unul singur, să locuiască pe toată fața pământului; le-a așezat anumite vremi, și a pus anumite hotare locuinței lor,”

Fiecare persoană, spune Pavel, a fost plasată într-un specific timp în istorie și într-o specifică locație geografică.

DE CE?

”27 ca ei să caute pe Dumnezeu, și să se silească să-L caute bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi.”

Dacă o persoană strigă către Domnul, El nu este departe de nimeni.

Deci, o persoană nu merge în iad din cauza unei greșeli istorice sau geografice, care într-un fel i-a ținut departe de a auzi de Hristos. Aceia care vor merge în iad vor respinge lumina descoperirii lui Dumnezeu în creație și în conștiința lor.

 Cât de clară este lumina creației? Îndeajuns de clară ca acei care-L resping pe Dumnezeu să nu aibă nici o scuză (Romani 1:20)

Când adaugi în mărturia conștiinței umane, aceste două mărturii (creație și conștiință) doar ele ar trebuii să facă oamenii de pretutindeni să recunoască vina lor înaintea lui Dumnezeu, să se pocăiască, să caute mila și iertarea Lui. ”El nu este departe de fiecare din noi” (Fapte 17:27). Dacă ei se vor ”sili să-L găsească bâjbâind” (v.27) au să-L găsească ”pe El”.

A șasea obiecție a învățăturii Biblice despre iad este:

6. "De ce iadul trebuie să fie așa sever?"

Criticii spun, ”Scrâșnitul dinților (Mat. 13:50), întunericul de afară (Mat. 25:30), flăcările (Luca 16:24), focul veșnic (Matei 25:46)? De ce trebuie să fie iadul atât de rău? De ce o să fie iadul atât de sever?”

Unii ar putea să spună, ”Ei bine, iadul a fost pregătit pentru diavol și îngerii lui (Mat. 25:41). De aceea este atât de sever!” Nu sunt sigur că acesta este un răspuns foarte bun. Isus a spus că într-o zi, o să spună nelegiuiților, "Duceți-vă de la Mine blestemaților, în focul cel veșnic care a fost pregătit diavolului și îngerilor lui" (Mat. 25:41). Dar Dumnezeu, fiind omniscient, a știut dinainte că iadul o să fie un loc unde El o să trimită și oamenii care îl vor respinge.

De ce este iadul atât de sever. Există trei motive.

A. Iadul este un loc al separării de Dumnezeu.

2 Tesaloniceni 1:9 spune, ”Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veșnică, de la fața Domnului și de la slava puterii Lui.

Când omul alege să se separe de Dumnezeu (Isaia 59:1-2) și Dumnezeu îl lasă pradă dorințelor inimii lui și îi îngăduie să facă ce vrea, și să fie lăsat în pace, automat consecințele vor fi severe!!! De ce?

Biblia învață (ex. Iacov 1:17) că Dumnezeu este singura sursă a tot ce este bun, tot ce aduce bucurie și mângâiere.

Iacov 1:17 spune, ”Orice(nu aproape, ci totul ) ni se dă bun și orice dar desăvârșit este de sus, pogorându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este schimbare, nici umbră de mutare.

Iadul este un loc de separare, de la adevărata sursă a…

--tot ce este bun,

--tot ce cauzează bucurie, și

--tot ce ne aduce ,mângâiere. 

Îndepărtează tot ce este bun, tot ce cauzează bucurie sau îți aduce mângâiere și o să ai un loc extrem de mizerabil.

Este separarea de Dumnezeu prea severă pentru păcătos? Nu. Dumnezeu este într-un mod absolut, drept și nepărtinitor. Dacă iadul este un loc unde păcătoşii sfârşesc, pedeapsa trebuie să fie pe măsura păcatului. Eu cred că singurul motiv pentru care iadul pare să fie atât de extrem este că omenirea nu înţelege cât de rea şi de păcătoasă este.

Jonathan Edwards (1703-1758) susţinea că dacă o persoană ar avea o adevărată conştientizare spirituală, nu ar fi uimit de severitatea iadului ci de propria lui depravare!!! [6]

În legătură cu severitatea iadului, Peter Kreeft în Cartea Apologeticii Creştine într-un mod înţelept spunea: "Pedeapsa iadului [separarea de Dumnezeu] se potriveşte nelegiurii păcatului pentru că păcatul este să se separe pe el însuşi de Dumnezeu. Pedeapsa [separarea de Dumnezeu] este pe măsura nelegiurii pentru că pedeapsa este nelegiure " [7]  

Pedeapsa (iadul) se va potrivii nelegiurii. De fapt, la sfârşit, cu toţii vor primii ceea ce ei au ales în această viaţă, să fie cu Dumnezeu sau fără El. Dacă o persoană alege toată viaţa lui să zică ”Nu vreau să am nimic de-a face cu tine Dumnezeule”, Dumnezeu va onora acest lucru.

Dacă o persoană preferă să fie el însuşi fără Dumnezeu, el trebuie,în cele din urmă, să aibă această preferinţă. C.S.Lewis într-un mod corect a arătat că există doar două feluri de oameni; aceia care îi spun lui Dumnezeu,”Voia Ta să fie”, şi aceia cărora Dumnezeu le spune “Voia ta să fie”! [8]

El (C.S.Lewis) deasemenea a mai spus,”Cred că cei condamnaţii sunt, într-un sens,cei care sunt rebeli de succees până la sfârşit; că uşile iadului sunt încuiate pe dinăuntru.”[9] Separarea de Dumnezeu nu este doar o simplă frază care va fi scoasă la iveală din senin în ziua Judecăţii. Este sfârşitul unui drum care a fost ales, la un anumit nivel, în această viaţă şi acum, zi de zi. [10]

Încă două motive de ce Dumnezeu într-un mod conştient a făcut iadul să fie sever.

B. Severitatea iadului îi face pe păcătoşi să-L caute pe El.

Posibilitatea ca iadul să fie real face mulţi oameni să-L ia în considerare pe Dumnezeu. Dacă Biblia ar învăţa că iadul ar fi să zicem “călduţ” sau mai puţin sever, sau că sufletul ar fi doar anihilat la moarte, multe milioane ar alege doar să bea, să mănânce şi să se căsătorească în această viaţă.

Şi milioane nu ar experimenta bucuriile cunoaşterii lui Dumnezeu în această viaţă, sau viitorul glorios pe care Dumnezeu îl are pregătit pentru aceia care îl iubesc pe El.

C. Severitatea iadului aduce o lume mai sănătoasă şi mai sigură. 

Răul care este în lume este deja destul de rău, dar putem să fim siguri că păcatul ar fi mult mai agresiv dacă nu ar exista o frică universală a pedepsei după această viaţă.

Gândul că iadul ar putea exista restrânge mult răul care ar avea loc.

Gândiţi-vă cum s-ar extinde infracţiunea dacă departamentele de poliţie s-ar închide şi nu ar mai exista teama de pedeapsă pentru infracţiuni comise.

Când o persoană merge în închisoare în America, primeşte trei mese pe zi. Pot să studieze, să se antreneze, să se uite la TV, să-şi completeze studiile până la un anumit nivel. Şi trist este că mulţi dintre delicvenţi după ce sunt eliberaţi se întorc la stilul rău de viaţă pe care l-au avut înainte.

În multe ţări islamice, pentru furt hoţii îşi pierd o mână. Nu sunt prea mulţi hoţi în acele ţări. Frica de pedeapsă restrânge răul şi conduce la o lume mai sigură şi mai sănătoasă. A fost spus că fără teama răsplăţii divine lumea ar crea iadul pe pământ. 

Aşa că putem să îi mulţumim lui Dumnezeu că iadul este aşa de sever. Ne-a făcut să-L căutăm pe El, şi ne aduce o lume mai sigură şi mai sănătoasă. 

A şaptea întrebare care a fost ridicată este…

7. "De ce Dumnezeu nu dă oamenilor o a doua şansă după moarte, sau să încerce să îndrepte păcătoşii într-o formă de purgatoriu temorar? 

Învăţătura catolică despre purgatoriu este nebiblică, o învăţătură eretică care ne vine din Apocrife, o colecţie de scrieri neinspirate care sunt respinse de Biserica Primară.

Cât despre a da oamenilor a doua şansă, adevărul este acesta: Dumnezeu dă oamenilor o a doua şansă chiar acum. Şi a treia şi a patra. Dumnezeu în viaţa de zi cu zi, continuă cu răbdare să ofere oamenilor şanse să se pocăiască.

Când o persoană moare este prea târziu. Evrei 9:27 spune, “ Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata.”

De ce nu caută Dumnezeu să îndrepte păcătoşii după moarte printr-o formă de purgatoriu temporar?  

 Dumnezeu a încercat să îndrepte oamenii. Timpul reformării este numit “viaţă”.

În timpul vieţii fiecarui individ, Duhul lui Dumnezeu îndelung răbdător (2 Petru 3:9)…

-- rămâne în ei , (Geneza 6:3)

-- îi condamnă de păcatul lor, (Ion 16:8)

-- le aduce aminte de neprihănirea lui Dumnezeu, (Ioan 16:8)

-- avertizează de judecata viitoare, (Fapte 24:25)

-- le mărturiseşte prin creaţie, (Romani 1:20)

-- le trimite mesageri cu vestea bună a mântuirii (Romani 10:15) 

În final când mor, procesul de îndreptare s-a sfârşit. Aceia din iad vor fi acei care sunt neîndreptaţi.

A opta obiecţie care a fost ridicată împotriva învăţăturii biblice despre iad, este:

8. "Pare nedrept ca Dumnezeu să dea aceeaşi pedeapsă pentru fiecare."  ‘

Unii cred că eternitatea în iad va fi nedreaptă pentru că ar însemna ca un necredincios obişnuit va sfârşi primind aceeaşi pedeapsă ca Adolph Hitler. Pentru ei pare necinstit sau nedrept.

Va arunca Dumnezeu fără discriminare pe toţi cei nemântuiţi în iad ca să sufere exact aceeaşi judecată?

Nu

Apocalipsa capitolul 20:12-13 spune că fiecare persoană nemântuită va fi înviată să stea înaintea lui Dumnezeu ca să fie judecată pentru faptele lor înainte ca să fie aruncaţi în iazul de foc (20:15).

 Această judecată a lucrărilor sau faptelor fiecărui individ pare să sugereze că o persoană va primi o condamnare sau judecată mai mare bazată pe ceea ce ei au făcut.

Aceasta se aliniază cu ceea ce Isus a spus în Marcu 12:40, unde El afirmă că Scribii din Zilele Lui vor primi “O mai mare osândă” decât alţii.

În Matei 11:22, Isus a spus că va fi o judecată “mai tolerabilă” asupra oamenilor din Tir şi Sidon decât a acelora care au trăit în Horazin şi Betsaida

Separarea de Dumnezeu în iad(“iazul de foc” Apoc. 20:15) va fi oribilă pentru oricine va merge acolo, dar va fi mult mai rău pentru unii.

În ce va rezulta o “condamnare mai mare”? Nu ştiu sigur. Poate unii vor suferii o separare mai mare, izolare, goliciune şi regret.[11]

A noua obiecţie sau preocupare în legătură cu învăţătura biblică asupra iadului este:

9. "Nu aş putea niciodată să fiu fericit în cer ştiind că cei dragi ai mei sunt în iad." 

Gândul de a fi departe de un membru al familiei şi a celor pe care îi iubeşti, este un gând care îţi frânge inima. Dar în cer vom afla, şi Dumnezeu ne asigură în Cuvântul Lui, că noi vom fi plini de bucurie. Dumnezeu ne promite că acolo vom fi “plini de bucurie” în prezenţa Lui(Ps.16:11)

Apocalipsa 21:4 ne spune, “El[Dumnezeu]” va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”

Mi-ar plăcea să-i arăt persoanei care are această nelinişte...

“Dacă există oameni pe care îi iubeşti atât de mult pentru care tu nu vezi cum ai putea să fi fericit pentru totdeauna fără ei, atunci una dintre însărcinările pe care Dumnezeu le-a pus în inima ta ca să le faci pe acest pământ este să faci tot ce îţi stă în putinţă ca ei să se “trezească” şi să se întoarcă la Dumnezeu.” 

“Dacă Dumnezeu în providenţa Lui, a făcut această dragoste şi această apropiere între voi, atunci probabil Dumnezeu a pus această povară pe inima ta pentru ca tu să lucrezi cu El ca s-o ridici, să o rezolvi, ca să vezi acea persoană sau acele persoane venind la pocăinţă, şi la mântuire.”[12] 

“Dacă eşti preocupat pentru cei dragi ai tăi că nu vor fi în cer, cel mai iraţional lucru pe care tu l-ai putea face, dacă eşti cu adevărat preocupat pentru cei de afară este ca tu să nu te implici.(C.S. Lewis) 


NOTES 

1. John A Widtsoe, un apostol mormon, în cartea lui: Joseph Smith-Seeker After Truth(Joseph Smith-Căutător al adevărului), pag.177-178, 1951. De asemenea verificaţi Doctrine and Covenants (Doctrine şi Legăminte) 76: 82-86.

2. Qur'an-ul învaţă că Alah este iubitor şi milos, dar învaţă în mod evident că Alah iubeşte doar pe cei neprihăniţi. Pentru mai multe informaţii despre învăţăturile Qur'an-lui despre Alah vedeţi studiul asupra Islamului la www.AlwaysBeReady.com

3. De exemplu Isaia 6:3 spune despre Domnul „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui”! Psalmul 7:11 spune "Dumnezeu este un judecător drept."

4. Pentru mai multe informaţii, Peter Kreeft, Handbook of Christian Apologetics(Peter Kreeft, Cartea Apologeticii Creştine), pag. 292

5. Norman Geisler are un răspuns diferit la această întrebare care merită citit. Vedeţi pag. 314 în the Baker Encyclopedia of Apologetics (Enciclopedia Apologeticii).

6. Norman Geisler, Baker Encyclopedia of Apologetics (Enciclopedia Apologeticii), pag.311 

7. Peter Kreeft, Handbook of Christian Apologetics (Cartea Apologeticii Creştine), pag. 300

8. Menţionată în cartea lui Paul Copan, True for You But Not for Me (Adevărul pentru tine dar nu pentru mine), pag. 129.

9. C.S. Lewis, The Problem of Pain (Problema Durerii), (1962), pag.27.

10. Inspirat de ce a spus J.P. Moreland în The Case for Faith ( Cazul pentru Credinţă) de Lee Strobel, pag. 178.

11. Vedeţi interviul despre iad a lui Lee Strobel's cu J.P Moreland, The Case for Faith ( Cazul pentru Credinţă), pag. 180

12. Cred că am preluat această idee de la Peter Kreeft in Handbook of Christian Apologetics (Cartea Apologeticii Creştine).


 DESPRE CHARLIE CAMPBELL

Charlie Campbell este Directorul "The Always Be Ready Apologetics Ministry". [Lucrarea Fii mereu pregătit], autorul One Minute Answers to Skeptics' Top Forty Questions. ["Răspunsurila minut pentru patruzeci de întrebări ale scepticilor"] fiind deseoriinvitat special la diferite biserici din Statele Unite, în dezbateri peteme legate de apărarea credinţei creştine. Învăţăturile şi resurselelui sunt sprijinite de Dr. Norman Geisler, Charles Colson, Chuck Smith,Nancy Leigh DeMoss, Jeremy Camp şi Brian Brodersen. Locuieşte înCalifornia de sud cu soţia şi cei patru copii.

Cu permisiunea autorului de a traduce şi posta acest articol pe "despreisus".

Cuvinte cheie: iad, Dumnezeu

Nu sunt comentarii

Nu există comentarii încă.

Adaugă un comentariu

Comentarii

Tu trebuie sa fii logat pentru a comenta.

Other articles
Centralitatea Evangheliei
Evanghelia nu reprezintă doar minimul de cerințe doctrinare necesar pentru a intra în Împărăție, ci modalitatea prin care înregistrăm orice progres în Împărăție. Read more »
Data articolului: 6/28/2013 1:40:28 PM |
Pericolul încercării de a-I fi plăcut lui Dumnezeu
Sandra s-a luptat toată viaţa cu dorinţa de a-i mulţumi pe oameni. Ea spune că nu-şi aminteşte vreo vreme în care să nu să se fi întrebat ce cred ceilalţi despre ea. Read more »
Data articolului: 2/10/2012 12:41:47 PM |
Cel mai transformator cuvânt
Evanghelia pe care ţi-o predici va avea un efect enorm asupra a ceea ce îţi doreşti, a ceea ce gândeşti, spui şi faci... Read more »
Data articolului: 1/22/2012 11:44:32 PM |
Puterea transformatoare a Evangheliei
Pentru că Îl iubim pe Domnul, cu toţii vrem să devenim bărbaţi şi femei care Îi reflectă viaţa cu tot mai multă desăvârşire. Pentru noi, întrebarea nu este: „Ar trebui oare să căutăm să creştem în evlavie?” ci mai degrabă: „Cum creştem în evlavie?” Read more »
Data articolului: 1/13/2012 1:01:32 PM |
Cum să nu devii creştin
Ce înseamnă să fii creştin? Cum devii unul? Mă bucur că ai întrebat. Mai întâi, să analizăm trei moduri în care nu poţi deveni copil al lui Dumnezeu. Chiar aşa. Cum să nu devii creştin. Read more »
Data articolului: 8/1/2011 8:36:18 AM |
Copyright © William Anderson | All Rights Reserved