Sigla DespreIsus.ro

Dacă există Dumnezeu, de ce există Rău şi Suferinţă?

Data articolului: 12/2/2009 7:54:38 AM

Când vine vorba de obiecţii intelectuale cu privire la credinţa în Dumnezeu, există o obiecţie care este pe departe cea mai întâlnită dintre toate. Aceasta este ceea ce numim noi „problema răului”. Mulţi oameni găsesc că noţiunea unui Dumnezeu în totalitate bun şi atotputernic şi existenţa răului şi a suferinţei sunt incompatibile.

de Charlie H. Campbell (original article)

tsunami distrugere
Când vine vorba de obiecţii intelectuale cu privire la credinţa în Dumnezeu, există o obiecţie care este pe departe ceamai întâlnită dintre toate. Aceasta este ceea ce numim noi „problema răului”. Mulţi oameni găsesc că noţiunea unui Dumnezeu în totalitate bun şi atotputernic şi existenţa răului şi a suferinţei sunt incompatibile. Oriunde am împărtăşit evanghelia în lume, aceasta s-a dovedit din nou şi din nou ca fiind cea mai des întâlnită problemă a oamenilor. 

Grupul de Cercetare Barna a descoperit de asemenea că această problemă este adevărată. Ei au condus un sondaj naţional pe un grup de adulţi selectat ştiinţific, punându-le următoarea întrebare: „Dacă ai putea să-i pui lui Dumnezeu o singură întrebare şi ai ştii că ţi-ar răspunde, ce L-ai întreba?” Răspunsul cel mai frecvent, în proporţie de 17% dintre cei care au spus că au o întrebare a fost: "De ce există durere şi suferinţă în lume?" Pentru unii este o doar o întrebare complicată, dar pentru alţii este un adevărat obstacol în calea credinţei.

Deoarece această problemă este atât de frecvent întâlnită, ar trebui ca ambasadori ai lui Cristos să o cercetăm mai amănunţit. Astfel doresc să răspund acestei probleme prin a oferi răspunsuri la o serie de întrebări care au legătură cu această temă. 
În primul rând vreau să subliniez că în general există două tipuri de oameni care se luptă cu această problemă a răului.
 
1. Cei care sunt sceptici în ceea ce priveşte credinţa în Dumnezeu
2. Cei care sunt în suferinţă

În acest articol ne vom ocupa de modurile de abordare a oamenilor din prima categorie. Iar pentru cei care se află în a doua categorie (cei care trec prin durere şi suferinţă), aceştia nu au nevoie de discursuri teologice despre originile răului sau tratate lungi despre de ce Dumnezeu permite răul, etc. Biblia spune în Romani 12:15 "Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură, plângeţi cu cei ce plâng."

Trebuie să...
  •  înţelegem suferinţa lor
  • să-i ascultăm
  • să le fim aproape
  • să ne rugăm pentru ei
  • să-i iubim
  • să-i încurajăm cu exemplele dragostei şi credincioşiei lui Dumnezeu
  • şi aşa mai departe

Astfel este important ca să ţinem minte aceste lucruri când este vorba de oameni care suferă. Trebuie să avem o abordare total diferită de cea care am putea s-o folosim în cazul celor sceptici şi critici. Să urmărim câteva dintre întrebările şi obiecţiile aduse de cei critici şi sceptici...

Prima întrebare este aceasta:

1.  „Dacă Dumnezeu este creatorul tuturor lucrurilor, aşa cum sugerează creştinii, şi răul există şi el în lume, atunci cum puteţi să spuneţi că Dumnezeu nu este cel responsabil de existenţa răului?"

Cum putem răspunde la această întrebare? Să studiem întrebarea.

Întrebare: Este Dumnezeu creatorul tuturor lucrurilor? DA? Nu? Întrebare capcană?

Răspunsul este „Da”. Biblia ne spune că acesta este răspunsul.

Coloseni 1:16
„…pentru că prin El au fost create toate lucrurile, în cer şi pe pământ, cele vizibile şi cele invizibile, fie tronuri, fie domnii, fie conducători, fie autorităţi. Toate au fost create prin El şi pentru El.”

Întrebare: Există răul?

Putem vorbi despre oameni răi... cei care abuzează copiii - Timothy McVeigh, Osama bin Laden, Marilyn Manson.

Putem vorbi despre fapte rele... Omor, viol.

Putem vorbi despre cărţi rele.... Pornografie.

Putem vorbi despre răutatea bolilor.... cancer, defecte din naştere.

Întrebare: Dar ce este răul?

Te-ai gândit vreodată la asta?

Întrebări: Există molecule sau atomi plini de răutate care plutesc peste tot?

Întrebare: Este răul o chestie neagră şi lipicioasă care pluteşte prin univers şi se prinde de oameni facându-i să săvârşească lucruri oribile? Nu.

Biblia ne învaţă că răul nu este ceva creat de Dumnezeu, dar mai degrabă, o îndepărtare de la modul în care lucrurile ar trebui să fie. Sau, în alte cuvinte, am putea spune că...
  • Răul este o non-conformare la cum ar trebui să fie lucrurile.
  • Răul este o non-conformare la voia lui Dumnezeu.
  • Răul este o deviere de la standardul lui Dumnezeu.

Cuvântul "păcat", folosit deseori în Noul Testament, este cuvântul grecesc "hamartia", care literar înseamnă „a rata ţinta". Deci păcatul înseamnă "a pierde gloria lui Dumnezeu" în Romani 3:23.

Păcatul este rău. Răul înseamnă o deviere de la cum ar trebui să fie lucrurile. Deci da...
  • Dumnezeu a creat totul.
  • Dar răul nu este ceva creat.

Răul este pur şi simplu o îndepărtare de la voia lui Dumnezeu. Astfel putem concluziona că Dumnezeu nu a creat răul.

O altă întrebare frecventă de care am dat este aceasta:

2.  „Cum puteţi spune că Dumnezeu nu este direct responsabil de apariţia răului, când în Isaia 45:7 Dumnezeu spune, „Eu întocmesc lumina şi creez întunericul; Eu aduc bunăstarea şi tot eu creez răul; Eu, DOMNUL, fac toate aceste lucruri!”? Pare destul de clar că Dumnezeu a creat răul!!”

Acest lucru este spus în traducerea Bibliei versiunea King James.

Cuvântul ebraic care se referă la "rău" în traducerea King James este "Ra", şi o traducere mai bună din limba ebraică ar fi "calamitate". În traducerile mai noi aşa este trecut (ex. versiunea NTR a limbii române). Acel pasaj vorbeşte despre dezastrele sau calamitaţile care au loc când Dumnezeu execută judecata Lui dreaptă asupra unor oameni păcătoşi.

Altă întrebare sau obiecţie de care am dat sună cam aşa:

3. „Biblia spune că tot ceea ce a făcut Dumnezeu era bun. Dar creaturile bune nu pot face ceva rău. Şi totuşi creaturile bune ale lui Dumnezeu au făcut ceea ce este rău. De aceea, relatarea Bibliei asupra creaţiei nu este adevărată.”

Haideţi să studiem întrebarea.

Întrebare: Ne învaţă Biblia faptul că tot ce a creat Dumnezeu a fost bun? Da sau Nu?

Da. Geneza 1:31 spune că toate lucrurile create de Dumnezeu erau "foarte bune ".

A doua parte a întrebării era ... „Dar creaturile bune nu pot face ceva rău.” Sunteţi de acord sau nu?

Răspuns: Nu suntem de acord. 

Noi credem că o creaţie bună (cum a fost Adam) poate face ceva rău, nu-i aşa? Da! 

Unul din lucrurile cu care Dumnezeu l-a creat pe om este voinţa liberă. Libertatea de a alege între două opţiuni opuse, din punct de vedere moral este un lucru bun. Chiar şi ateii ar fi de acord cu această afirmaţie. 

Astfel putem spune că răul nu este creaţia lui Dumnezeu, ci este pur şi simplu rezultatul a ceea ce se întamplă când oamenii au folosit şi folosesc libertatea lor pentru a se îndepărta de la voia lui Dumnezeu. 

De unde îşi trage originile răul?

Originile lui se află în felul în care persoanele libere şi morale şi-au folosit voinţa liberă, şi nu în faptul că Dumnezeu nu a creat un univers perfect.

O a patra întrebare sau obiecţie este...

4.  „Ei bine, tot Dumnezeu este cel responsabil, deoarece el a creat pe oameni cu voinţă liberă.”

Ah, criticul se pare că are un punct de vedere aici. Dumnezeu a creat oamenii care apoi şi-au exercitat voinţa liberă şi au adus suferinţa şi răul în lume. Dar iată un exemplu la care să vă gândiţi.  „Dacă cineva înjunghie pe altcineva cu un cuţit, pe cine se va da vina, pe firma de cuţite (exemplu Dumnezeu) care a fabricat cuţitul sau pe omul care a înjunghiat cealaltă persoană?” Vina cade pe persoana care a folosit greşit cuţitul. Aceasta este o întrebare bună pentru scepticii care ridică această problemă.

O întrebare similară, care o poţi pune este aceasta...

„Dacă vedeţi un Mercedes Benz lovit (o imagine a lumii) pe marginea drumului, cine presupui că este de vină, Compania Mercedes (Dumnezeu) sau şoferul (omul) care a lovit maşina?"

Răspunsul este evident: şoferul.

Nimeni nu presupune că maşina a fost făcută de compania Mercedes să arate aşa lovită. Dumnezeu, ca şi Compania Mercedes şi-a făcut partea Sa perfect. El a creat o lume bună, cu creaturi bune. Răul şi suferinţa rezultată cresc şi continuă să crească fiind consecinţe a ceea ce fac oamenii cu voinţa lor liberă. Gândiţi-vă la toată suferinţa din ziua de azi. Putem să vedem atât de uşor că majoritatea suferinţei este din cauza alegerilor oamenilor.
  • crima
  • calomnia
  • egoismul
  • devierile sexuale
  • încălcarea promisiunilor
  • neglijenţa (p.38, “Pledoarie pentru Credinţă”, Lee Strobel, 2000)

Ah, dar criticii creştinismului  au venit cu o altă întrebare bună: 

5.  „Dacă răul şi suferinţa au apărut ca şi consecinţă a folosirii greşite a libertăţii noastre, de ce nu a creat Dumnezeu o lume fară libertate umană?"

Aceasta este o întrebare bună. O lume fară libertate ar fi fost o lume fără oameni. 

Întrebare: Ar fi fost o lume fără ură? Da.

Întrebare: O lume fără suferinţă? Da.

Dar ar fi fost şi o lume a roboţilor. Ar fi fost o lume a pietrelor şi a copacilor. Ar fi fost o lume absolut fără dragoste. De ce? Dragostea adevărată - faţă de Dumnezeu şi unii faţă de alţii -  trebuie să implice o posibilitate de alegere. Alegerea de a iubi sau de a urî pe cineva. O relaţie plină de dragoste şi sens poate exista doar când alegerea de a iubi nu este singura opţiune. Un milion de roboţi care ar fi programaţi să spună "Te iubesc Doamne" ar fi fără sens pentru Dumnezeu. 

Vă amintiţi prima oară când cineva v-a spus că vă iubeşte? Ce binecuvântare a fost să auziţi acele cuvinte! Dar, cum ar fi dacă un om ar ţine pistolul la tâmpla lor şi i-ar forţa să vă spună acele cuvinte? Acest fel de dragoste nu ar avea niciun sens pentru dumneavoastră. De ce?
  • Au fost forţaţi.
  • Nu au avut altă opţiune.
  • Au trebuit să spună că te iubesc.

La fel şi Dumnezeu, a considerat că se merită ca să ofere omenirii libertatea adevărată.
  • putem fi liberi să-L iubim sau să-L urâm.
  • putem fi liberi să îl ascultăm sau să păcătuim.
  • putem fi liberi să ne iubim soţul/soţia sau să le întoarcem spatele şi să-i părăsim.

Libertatea care ne-a fost dată de Dumnezeu, deşi a dat posibilitatea apariţiei suferinţei şi răului, oferă posibilitatea apariţiei dragostei, care este cel mai bun lucru. Unul din modurile prin care putem ajuta pe cei sceptici să aprecieze libertatea pe care le-a dat-o Dumnezeu este prin a le pune următoarea întrebare:

„Credeţi că ar fi bine sau rău ca guvernul să implementeze şi să întărească legi care interzic sexul înainte de căsătorie?”  Aproape toţi ar răspunde că este rău. Apoi puteţi să-i întrebaţi „De ce?”. Ei vor spune ceva de genul „A avea libertatea de a alege ce vrem să facem este un lucru bun.”

În plus, oricine ar spune că nu este bine să ai libertate, şi-ar folosi libertatea să spună asta, că „libertatea nu este bună” şi asta ar fi o autonegare.

Nu vezi pe nimeni mergând prin capitală şi strigând:
  • „Jos cu libertatea!”
  •  „Nu vrem să avem posibilitatea de alegere!”
  •  „Vrem să ne întoarcem la sclavie!”

Oamenii luptă pentru libertate. Libertatea este un lucru bun. Puteţi să accentuaţi acest lucru scepticilor, spunându-le  „Dacă libertatea este un lucru bun şi restricţionarea libertăţii de alegere a unei persoane este rea, atunci Dumnezeu face bine că permite alegerea între bine şi rău.”

În acest punct scepticii aduc o altă întrebare...

6.  „Dacă Dumnezeu este aşa de bun, El ar putea învinge răul. Dacă Dumnezeu este atotputernic, atunci El ar putea învinge răul. Dar răul înaintează rapid. Atunci cum puteţi spune că Dumnezeu e în totalitate bun şi atot-iubitor?"

Întrebare: Sunteţi de acord că un Dumnezeu în totalitate bun ar putea să învingă răul? Da. 

Ilustraţie: O persoană bună nu ar putea să stea şi să privească un huligan care bate un copilaş. Acesta este un lucru rău şi el trebuie să se implice.

Întrebare: Sunteţi de acord că un Dumnezeu atotputernic ar putea să învingă răul?

Nu există rău pe care o fiinţă atotputernică nu l-ar putea distruge. 

Întrebare: Cine crede că răul avansează rapid? Eu cred! Citiţi ziarele. Atunci concluzia ar fi că nu există un Dumnezeu bun şi atotputernic? Nu. De ce?

Pentru că jocul nu s-a terminat! Dumnezeu nu a terminat încă! Ultimul capitol din istoria pământului nu s-a scris încă! Biblia spune nu numai că Dumnezeu poate învinge răul, ci şi că îl va învinge. Motivul pentru care Dumnezeu nu l-a învins încă, este că pentru a scăpa de prezenţa răului trebuie pus piciorul în prag şi să spui „Îndeajuns!”. Este nevoie de judecată, care vine de la Dumnezeu, iar El în mila Sa amână acest lucru. În 2 Petru 3:9-10, ni se spune „Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi, şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.”

A-L critica pe Dumnezeu pentru tot răul şi suferinţa din lume ar fi ca şi cum aţi citi această propoziţie pe jumătate şi aţi spune că nu are sens. Atunci v-aş spune să mă lăsaţi să-mi termin propoziţia, dar Dumnezeu are un plan şi mai bun. El nu ne spune doar că „propoziţia” (sau planul Lui) nu s-a terminat, dar ne spune şi ce urmează: un viitor unde nu va mai fi rău şi suferinţă.

Apocalipsa 21:4-5 spune că Dumnezeu „... va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut. Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.” Şi a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate.” 

Este greşit să insişti crezând că doar pentru că răul există în lume în zilele de azi, aşa o să fie mereu. Biblia spune că Dumnezeu va învinge răul.

O altă întrebare de care am dat, are de a face cu lipsa de însemnătate a răului şi suferinţei. 

7.  „Cum ar putea un Dumnezeu în totalitate bun să permită aşa de multă suferinţă, care nu are nici un scop bun?"

Întrebarea care este adesea în mintea celor care suferă este "De ce?"
  • "De ce a trebuit să-mi pierd braţul?"
  • "De ce a trebuit să moară fetiţa mea?"
  • "De ce a trebuit să-mi ardă casa?"

Sunt multe situaţii de suferinţă care nu au sens şi multe situaţii care par să nu aibă nici un scop bun. Dar este o diferenţă între ceea ce credem noi că este scopul suferinţei cuiva şi scopul lui Dumnezeu în asta.

Există numeroase motive bune pentru care Dumnezeu permite răul şi suferinţa. 

1. Suferinţa ne poate întoarce la Dumnezeu.

Este interesant de observat că mulţi oameni care nu au o relaţie cu Isus, ajung să vină la EL datorită circumstanţelor lor rele, sau datorită suferinţei lor (exemple: Marcu 7:25, sau evreii din timpul Vechiului Testament, de multe ori). 

Dacă nu ar exista suferinţa şi răul pe această planetă, foarte puţini oameni ar mai simţi nevoia lor de Dumnezeu. Dacă oamenii nu ar vedea nevoia lor de Dumnezeu, ei ar continua pe drumul lor plin de păcat şi necredinţă, care ar rezulta în judecată şi separare de Dumnezeu la sfârşitul vieţii lor.

2 Corinteni 7:10 
„În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire.”

Când teroriştii au atacat Statele Unite, oamenii din toată ţara au umplut bisericile. 

C.S.Lewis în cartea sa „Problema Durerii” scria: „Dumnezeu ne şopteşte în mijlocul plăcerilor, ne vorbeşte în conştiinţa noastră, dar strigă prin durerile noastre. Este megafonul Lui pentru a se face auzit într-o lume surdă." (pag.93, 1962)

2. Suferinţa ne ajută să ne reţinem de la rău.

Evrei 12:11
"Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei, roada dătătoare de pace a neprihănirii."

Durerea şi suferinţa pun o limită la libertatea de alegere.

Malcom Muggeridge (1903-1990) a scris: „Să presupunem că am elimina suferinţa, ce loc îngrozitor ar fi această lume! Eu mai bine aş elimina fericirea. Lumea ar fi înspăimântătoare, deoarece fiecare lucru care corectează tendinţa acestei mici creaturi, omul, de a se simţi prea  important sau supra mulţumit de el ar dispărea. Este destul de rău acum, dar ar fi absolut intolerabil dacă nu ar mai suferi niciodată.”

3. Suferinţa ne face umili.

2 Corinteni 12:7 
"Şi ca să nu mă umflu de mândrie, din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască, şi să mă împiedice să mă îngâmf."

4. Suferinţa aduce perseverenţă, caracter şi speranţă.

Romani 5:3-4
„Dar nu numai atât, ci ne lăudăm şi în necazuri, ştiind că necazul produce răbdare, răbdarea produce caracter matur, caracterul matur produce nădejde...”

În timp ce înduri problemele, eşti învăţat să perseverezi. Caracterul tău este schimbat. Speranţa şi încrederea ta în Dumnezeu sunt întărite.

5. Suferinţa poate ajuta la înaintarea Evangheliei.

Filipeni 1:12-13
„Vreau să ştiţi, fraţilor, că împrejurările în care mă găsesc, mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei.”

Galateni 4:13
„Dimpotrivă, ştiţi că, în neputinţa trupului v-am propovăduit Evanghelia pentru întâia dată.”

6. Suferinţa poate aduce laudă şi glorie lui Dumnezeu.

Ioan 11:3-4
“Surorile au trimis la Isus să-i spună: „Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti, este bolnav.” Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie slăvit prin ea.”

Ioan 9:1-3
„Când trecea, Isus a văzut pe un orb din naştere. Ucenicii Lui L-au întrebat: „Învăţătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?” Isus a răspuns: „N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinţii lui; ci s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.”

7. Suferinţa ne poate face să fim mai plini de compasiune şi bunătate.

2 Corinteni 1:3-4
„Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl îndurărilor şi Dumnezeul oricărei încurajări, Cel Care ne încurajează în toate necazurile noastre, pentru a-i putea încuraja pe cei ce sunt în orice necaz, cu încurajarea cu care noi înşine suntem încurajaţi de Dumnezeu.”

8. Suferinţa ne poate ajuta să înţelegem mai bine magnitudinea dragostei lui Dumnezeu, anume că Isus de bună voie a suferit şi murit pe cruce în locul nostru.

9. Suferinţa a adus cel mai mare bine care a existat vreodată.

Ceea ce au făcut acei soldaţi romani şi acei conducători evrei lui Isus a fost cu adevărat rău. Ei au condamnat un om inocent şi bun la moarte. Dar prin suferinţa lui Hristos şi în cele din urmă prin moartea Lui, omenirea poate acum să fie în mod gratuit şi drept iertată de Dumnezeu.

Acestea sunt doar câteva din motivele pentru care Dumnezeu permite suferinţa. Este greşit să presupui că nu există un motiv bun în spatele suferinţei. Chiar dacă nu ştim acest motiv. Ştim de ce nu ştim motivul: pentru că noi suntem limitaţi şi Dumnezeu este infinit.

Isaia 55:9 ne spune că modurile lui Dumnezeu sunt mult mai sus decât ale noastre şi putem fi siguri să Dumnezeu este bun şi face ca toate lucrurile să fie spre binele nostru. (Rom.8:28)

Existenţa răului şi a suferinţei de fapt se dovedesc a fi dovezi puternice ale existenţei lui Dumnezeu. Aşa este oare? Da! Să urmărim 5 argumente:

1. Răul există în lume. Dacă scepticii nu sunt de acord cu asta, atunci sigur nu vor avea o problemă cu faptul că Dumnezeu permite răul.

2. Răul este o îndepărtare de la cum ar trebui să fie lucrurile.

3. Dacă există un mod în care ar trebui să fie lucrurile, atunci înseamnă că există un plan creat (sau un standard creat) pentru univers.

Peter Kreeft a spus în Manualul lui de Apologetică Creştină „... chiar faptul că noi suntem atât de revoltaţi din cauza răului este un semn că suntem conectaţi la un standard al bunătăţii după care judecăm lumea aceasta ca fiind defectă, ca fiind departe de ceea ce a fost creată să fie.” (pag.123)
 
4. Nu se poate să existe un plan creat pentru univers fără ca să existe un creator al universului.

5. Răul este depărtarea omenirii de la standardul creatorului, iar creatorul este Dumnezeu.

Aşa ar arăta o conversaţie despre acest subiect:

Creştinul: „Deci, suntem de acord că răul există în lumea aceasta?”

Scepticul: „Da.”

Creştinul: „Sunteţi de acord că răul este îndepărtarea de la felul cum ar trebui să fie lucrurile?”

Scepticul: „Hmmm. Nu sunt sigur...”

Creştinul: „Dacă există un mod în care ar trebui să fie lucrurile, atunci trebuie să existe un plan creat (sau un standard creat) pentru univers. Deci, logic, înţelegem că nu poate să existe un mod în care ar trebui să existe universul (un pan creat pentru univers) fără un creator/designer al universului. 

Scepticul: „De ce?” sau „Nu sunt de acord.”

Creştinul: „Dar nu se poate să existe un plan iniţial sau standard după care universul funcţionează dacă este doar rezultatul unei explozii oarecare sau al unui accident. Dacă universul a apărut din nimic şi prin nimic (lucru care pare aşa de prostesc, dar asta este ceea ce cred ateii),  atunci nu poate să existe un mod după care lucrurile ar trebui să fie. Universul va experimenta suferinţă, boli, moarte şi noi nu am putea spune că e vreo problemă cu toate acestea.”

DESPRE CHARLIE CAMPBELL

Charlie Campbell este Directorul "The Always Be Ready Apologetics Ministry". [Lucrarea Fii mereu pregătit], autorul One Minute Answers to Skeptics' Top Forty Questions. ["Răspunsurila minut pentru patruzeci de întrebări ale scepticilor"] fiind deseoriinvitat special la diferite biserici din Statele Unite, în dezbateri peteme legate de apărarea credinţei creştine. Învăţăturile şi resurselelui sunt sprijinite de Dr. Norman Geisler, Charles Colson, Chuck Smith,Nancy Leigh DeMoss, Jeremy Camp şi Brian Brodersen. Locuieşte înCalifornia de sud cu soţia şi cei patru copii.


Cu permisiunea autorului de a traduce şi posta acest articol pe "despreisus".


Cuvinte cheie: Dumnezeu, raul, suferinta

Nu sunt comentarii

Nu există comentarii încă.

Adaugă un comentariu

Comentarii

Tu trebuie sa fii logat pentru a comenta.

Other articles
Centralitatea Evangheliei
Evanghelia nu reprezintă doar minimul de cerințe doctrinare necesar pentru a intra în Împărăție, ci modalitatea prin care înregistrăm orice progres în Împărăție. Read more »
Data articolului: 6/28/2013 1:40:28 PM |
Pericolul încercării de a-I fi plăcut lui Dumnezeu
Sandra s-a luptat toată viaţa cu dorinţa de a-i mulţumi pe oameni. Ea spune că nu-şi aminteşte vreo vreme în care să nu să se fi întrebat ce cred ceilalţi despre ea. Read more »
Data articolului: 2/10/2012 12:41:47 PM |
Cel mai transformator cuvânt
Evanghelia pe care ţi-o predici va avea un efect enorm asupra a ceea ce îţi doreşti, a ceea ce gândeşti, spui şi faci... Read more »
Data articolului: 1/22/2012 11:44:32 PM |
Puterea transformatoare a Evangheliei
Pentru că Îl iubim pe Domnul, cu toţii vrem să devenim bărbaţi şi femei care Îi reflectă viaţa cu tot mai multă desăvârşire. Pentru noi, întrebarea nu este: „Ar trebui oare să căutăm să creştem în evlavie?” ci mai degrabă: „Cum creştem în evlavie?” Read more »
Data articolului: 1/13/2012 1:01:32 PM |
Cum să nu devii creştin
Ce înseamnă să fii creştin? Cum devii unul? Mă bucur că ai întrebat. Mai întâi, să analizăm trei moduri în care nu poţi deveni copil al lui Dumnezeu. Chiar aşa. Cum să nu devii creştin. Read more »
Data articolului: 8/1/2011 8:36:18 AM |
Copyright © William Anderson | All Rights Reserved