Sigla DespreIsus.ro

Evanghelia în toate formele ei

Data articolului: 11/18/2010 1:01:47 PM

Aşa ca, da, trebuie să existe o Evanghelie, dar există în mod evident forme diferite, în care acea singură Evanghelie poate fi exprimată. Acesta este modul propriu în care Biblia vorbeşte de Evanghelie, şi noi ar trebui să o acceptăm.

de Tim Keller (original article)

Asemenea lui Dumnezeu, Evanghelia este în acelaşi timp una şi mult mai mult de atât. Biblia

Evanghelia a fost descrisă ca un bazin, în care un copil mic se poate bălăci dar poate înota şi un elefant. Este atât de simplă pentru a o spune unui copil şi îndeajuns de profundă pentru ca minţile strălucite să o explore. Într-adevăr, nici chiar  îngerii nu obosesc în a privi în ea (1 Petru 1:12). Oamenii sub nici-o formă nu sunt îngeri, cu toate acestea, în loc să o contemplăm, avem mai degrabă dispute asupra ei.

Cu o generaţie în urmă evanghelicii au convenit asupra "evangheliei simple": (1) Dumnezeu te-a creat şi vrea să aibă o relaţie cu tine, (2), dar păcatul tău te desparte de Dumnezeu. (3) Isus a luat asupra Lui pedeapsa pentru păcatele tale, (4), deci, dacă te pocăieşti de păcate şi te încrezi în El pentru mântuire, vei fi iertat, îndreptăţit, şi acceptat fără plată prin har, şi Duhul Sfânt locuieşte în tine până vei muri şi vei merge în cer.

Există astăzi, cel puţin două critici majore la această formulare simplă. Mulţi spun că este prea individualistă, că salvarea lui Hristos nu este atât de mult despre a aduce fericire individuală, ci pentru a aduce pace, dreptate, precum şi o nouă creaţie. O a doua critică este că nu există nici o "Evanghelie simplă", pentru că "totul este contextual" şi Biblia conţine în sine multe prezentări ale Evangheliei care există în contradicţie unele cu altele.

Nu este un singur mesaj evanghelic?

Să luăm în primul rând a doua critică. Convingerea că nu există o schemă unică de bază a Evangheliei în Biblie datează cel puţin de la şcoala “Tubingen” de burse biblice, care a afirmat că Evanghelia lui Pavel de îndreptăţire a fost drastic diferită de Evanghelia lui Isus, a Împărăţiei. În secolul 20, profesorul britanic C.H. Dodd a contracarat spunând că există un consens în mesajul evanghelic din Biblie. Apoi, la rândul său, James Dunn a susţinut în: „Unitate şi Diversitate în Noul Testament (1977)" că formulările evanghelice în Biblie sunt atât de diferite că nu putem avea o singură schiţă. 

Acum, sute de site-uri web de tineri lideri creştini se plâng de faptul că biserica evanghelică mai veche, a petrecut prea mult timp citind „Romani”, mai degrabă decât declaraţia lui Isus că „Împărăţia lui Dumnezeu este aproape.” Dar, pentru a fi adevărate pentru creştinii primului secol, în înţelegerea lor a  Evangheliei, trebuie să fim de acord cu Dodd.Pavel este categoric prin faptul că Evanghelia care o  prezintă el este aceeaşi Evanghelie ca şi cea predicată de apostoli la  Ierusalim. "Fie că am fost eu sau ei", spune Pavel, referindu-se la Petru şi alţii, "aşa am predicat şi aşa aţi crezut" (1 Cor. 15:10-11). Această declaraţie îşi asumă un singur organism al conţinutului Evangheliei.

O Evanghelie, mai multe forme

Aşa ca, da, trebuie să existe o Evanghelie, dar există în mod evident forme diferite, în care acea singură Evanghelie poate fi exprimată. Acesta este modul propriu în care Biblia vorbeşte de  Evanghelie, şi noi ar trebui să o acceptăm. Pavel este un exemplu. După ce a afirmat că există o singură Evanghelie (Galateni 1:8), el vorbeşte apoi de a i se fi încredinţat "Evanghelia celor netăiaţi împrejur", spre deosebire de "Evanghelia celor circumcişi" (Galateni 2:7).

Când Pavel a vorbit cu grecii, el a confruntat idolul culturii lor de speculaţie şi filosofie cu "nebunia " crucii, iar apoi a prezentat mântuirea lui Hristos ca înţelepciunea adevărată. Când el a vorbit pentru evrei, el a confruntat idolul culturii lor, de putere şi de realizare cu "slăbiciunea " crucii, iar apoi a prezentat Evanghelia ca adevărata putere (1 Cor. 1:22-25).

Una din formele Evangheliei lui Pavel a fost adaptată la Biblie, oameni care credeau că vor fi îndreptăţiţi prin fapte în ziua judecăţii şi cealaltă la păgâni. Aceste două abordări se poate distinge în discursurile lui Pavel în cartea Faptele Apostolilor, unele la evrei şi unele la păgâni.

Există alte forme ale Evangheliei. Cititorii au observat întotdeauna că limbajul Împărăţiei al Evangheliilor sinoptice practic lipseşte în Evanghelia lui Ioan, care de obicei vorbeşte despre primirea vieţii veşnice. Cu toate acestea, atunci când  comparăm Marcu 10:17, 23-34, Matei 25:34, 46, şi Ioan 3:5, 6 şi 17, vedem că "intrarea în Împărăţia lui Dumnezeu" şi "primirea vieţii veşnice", sunt practic acelaşi lucru. Citind Matei 18:3, Marcu 10:15 şi Ioan 3:3, 5 împreună arată acea transformare, naşterea din nou, şi de a primi Împărăţia lui Dumnezeu "ca un copil" înseamnă acelaşi lucru. 

De ce, atunci, diferenţa în vocabular, între Sinoptice şi Ioan? Aşa cum mulţi cercetători au subliniat, Ioan pune accentul pe aspectele spirituale individuale şi interioare de a fi în Împărăţia lui Dumnezeu. El se străduieşte să arate că nu este în esenţă o ordine pămîntească, social -politică (Ioan 18:36). Pe de altă parte, atunci când  Sinopticele vorbesc de Împărăţie, ele arată adevăratele schimbări sociale şi comprtamentale ce le aduce Evanghelia. Noi vedem în Ioan şi Sinoptice încă două forme ale Evangheliei-una care subliniază individualul şi cealaltă aspectul corporativ pentru mântuirea noastră.

Ce înseamnă, atunci, o singură Evanghelie simplă?

Simon Gathercole extrage o schiţă în trei puncte a ceea ce Pavel şi scriitori sinoptici au avut în comun. (A se vedea "Evanghelia lui Pavel şi Evanghelia Împărăţiei" în "Puterea lui Dumnezeu pentru a salva", ed. Chris verde Apolo / Inter-Varsity Press, UK, 2006.) El scrie că vestea bună a lui Pavel a fost, în primul rând, că Isus a fost Regele mesianic promis şi Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ ca un slujitor, în formă umană. (Romani 1:3-4; Phil. 2:4 şi urm.)

În al doilea rând, prin moartea şi învierea Sa, Isus a ispăşit păcatul nostru şi a asigurat îndreptăţirea prin har, nu prin faptele noastre (1 Cor. 15:3 şi urm.).În al treilea rând, pe cruce Isus a distrus dominaţia păcatului şi a răului peste noi (Col . 2:13-15) şi la întoarcerea sa, El va termina ceea ce El a început prin a reînnoi întreaga Creaţie şi prin învierea trupurilor noastre (Rom 8:18 ff.) 

Gathercole urmăreşte apoi aceleaşi trei aspecte în învăţătura sinoptica: că Isus, Mesia, este Fiul divin al lui Dumnezeu (Marcu 1:1), care a murit ca ispăşire înlocuitoare pentru cei mulţi  (Marcu 10:45), care a biruit această eră demonică prezentă împreună cu păcatul său şi cu răul ei (Marcu 1:14-2:10) şi va reveni pentru a regenera lumea materială (Matei 19:28.)”

Dacă ar fi să pun această schiţă într-o singură declaraţie, s-ar putea face astfel: Prin persoana şi lucrarea lui Isus Hristos, Dumnezeu pe deplin îndeplineşte mântuirea pentru noi, salvându-ne de judecata pentru păcat pentru a avea părtăşie cu El, şi apoi restaurează creaţia, în care ne putem bucura de noua noastră viaţă, împreună cu El pentru totdeauna.

Unul dintre aceste elemente a fost în centrul mesajelor evanghelice mai vechi, şi anume, mântuirea este prin har nu prin fapte. Acesta a fost ultimul element care de obicei lipseşte, şi anume că harul restaurează natura, adaugă teologul olandez Herman Bavinck. Când al treilea element, "escatologic" este lăsat pe dinafară, creştinii au impresia că nimic din lumea aceasta nu contează. Teoretic, înţelegând schiţa în întregime ar trebui să facă creştinii sa fie interesaţi în două direcţii: de evanghelizare, precum şi de a-şi ajuta aproapele şi de a lucra pentru pace şi dreptate în lume. 

Simţind presiunea

Experienţa mea este că aceste aspecte individuale şi corporative ale Evangheliei nu sunt în armonie unul cu celălalt  în propovăduirea noastră şi organismele de biserică. De fapt, mulţi vorbitori azi le pun în contradictoriu în mod deliberat. 

Cei ce impun versiunile "Împărăţiei comune" ale Evangheliei definesc păcatul in termeni comuni aproape exclusivi: cum ar fi rasismul, materialismul, şi militarismul, ca încălcări ale păcii lui Dumnezeu. Aceasta de multe ori umbreşte cât de ofensiv este păcatul pentru Dumnezeu, şi, de obicei, nu pune accent pe mânia lui Dumnezeu. De asemenea, se poate lăsa impresia că Evanghelia este:  "Dumnezeu lucrează pentru dreptate şi pace în lume, şi tu poţi de asemenea."

Deşi este adevărat că noua ordine socială ce vine este "vestea bună" la toţi suferinzii, a vorbi despre Evanghelia în termeni de a face dreptate estompează faptul că mântuirea este numai prin har, nu prin fapte. Şi acesta nu este modul în care cuvântul Evanghelie este folosit în Noul Testament. 

Recent am studiat  toate locurile în Biblia greacă, unde forme ale cuvântului „Evanghelie” au fost utilizate, iar eu am fost copleşit la cât de des este folosit pentru a nu denota un mod de viaţă, nu ceea ce facem, ci pentru proclamare verbală a ceea ce Isus a făcut şi modul în care o persoană devine îndreptăţită înaintea lui Dumnezeu. Adesea, oamenii care vorbesc despre o veste bună, în principal a face pace şi dreptate se referă la ea ca "Evanghelia Împărăţiei." Dar pentru a primi Împărătia ca un copil mic (Matei 18:3), precum şi de a crede în numele lui Hristos şi de a fi nascut din Dumnezeu (Ioan 1:12-13), este acelaşi lucru cu, felul în care cineva devine creştin (Ioan 3:3, 5)  

Acestea fiind spuse, trebuie să recunosc că mulţi dintre noi care se desfătează  în Evanghelia clasică de "har, prin credinţa in Hristos numai" în mare măsură ignoră implicaţiile escatologice ale Evangheliei.

Texte ca Luca 4:18 şi Luca 6:20-35 arată implicaţiile Evangheliei şi anume că inima zdrobită, de nerecunoscut, şi asuprită au acum un loc central în economia comunităţii creştine, în timp ce, cei puternici şi de succes sunt smeriţi. Pavel comunică lui Petru că atitudinea de superioritate rasială şi culturală nu sunt "in linie" cu Evanghelia harului (Galateni 2:14). Generozitatea faţă de săraci va curge de la cei ce se ţin cu tărie de  Evanghelie ca profesie a lor (2 Cor. 9:13).

În Romani 2:16 Pavel spune că întoarcerea lui Hristos de a judeca pe Pământul a fost o parte a Evangheliei sale, şi dacă citiţi Psalmul 96:10 veţi şti de ce. Pământul va fi reînnoit şi chiar şi copacii vor cânta de bucurie. Şi dacă copaci vor fi capabili să danseze şi să cânte în cadrul cozmosului reînnoit de puterea Împărăţiei Sale, ce vom fi noi capabili să facem?

Dacă această reînnoire finală a lumii materiale  a fost parte din vestea bună a lui Pavel, nu ar trebui să fim surprinşi că Isus a vindecat şi hrănit în timp ce predica Evanghelia ca semne şi mostre din Împărăţia ce vine (Matei 9:35). 

Când ne-am dat seama că Isus va distruge într-o zi foamea, boala, sărăcia, nedreptatea, şi moartea în sine, aceasta face din Creştinătate, ceea ce, C.S. Lewis a numit-o "religia luptătoare", atunci când ne confruntăm cu un oraş de mahala sau un salon de boli de cancer. Această versiune completă a Evangheliei ne aminteşte că Dumnezeu a creat atât materialul şi spiritualul, şi că va răscumpăra atât materialul cât şi spiritualul. 

Lucruri care acum sunt în neregulă cu lumea materială El vrea sa le îndrepte. Unii evită importanţa de a lucra pentru dreptate si pace făcând referire la 2 Petru 3:10-12, care pare să spună că această lume materială va fi complet arsă la învierea finală. Dar asta nu este ceea ce s-a întâmplat cu trupul lui Isus, care a păstrat semenele cuielor, precum şi Doug Moo susţine ideea de transformare a lumii, nu înlocuire, în eseul său privind "Natura şi noua creaţie: NT Eshatologie şi protecţia mediului" disponibile pe site-ul http://www.wheaton.edu/CACE/resources/onlinearticles/MooNature.pdf. 

Predicarea formelor 

V-aţi aştepta la acest moment să explic cum putem integra perfect diferitele aspecte ale Evangheliei în propovăduirea noastră. Eu nu pot pentru că nu am facut-o.Dar iată cum încerc eu.

1. Nu includ toate punctele Evangheliei în orice prezentare a Evangheliei. Mi se pare instructiv faptul că scriitorii Noului Testament ei înşişi foarte rar, dacă vreodată, au pus toate aspectele Evangheliei în mod egal în vreo prezentare a Evangheliei. Atunci când studiem discursurile evanghelice ale lui Pavel în cartea Faptele Apostolilor, este uimitor cât de multe lucruri sunt omise. 

El ghidează întotdeauna, cu unele puncte, mai degrabă decât altii, într-un efort de a se conecta cu liniile de referinţă culturală a ascultătorilor săi. Este aproape imposibil în a acoperi toate bazele Evangheliei cu un necredincios, fără ca acea persoană să îşi dea ochii peste cap. 

Unele părţi pur şi simplu o menţionează mai mult decât alţii, şi pentru început un vorbitor ar trebui să înceapă cu acestea. În cele din urmă, desigur, va trebui să ajungi la toate aspectele Evangheliei depline în orice proces de evanghelizare şi de ucenicie. Dar nu trebuie să spui totul de fiecare dată. 

2. Folosesc atât o evanghelie pentru cei "circumcişi" cât şi pentru "necircumcişi." Aşa cum Pavel a vorbit despre o evanghelie pentru cei mai religioşi ( " cei circumcişi") şi pentru păgâni, am constatat că audienţa mea din Manhattan este formată atât din cei ce provin din medii moraliste şi religioase, precum şi din cei cu păreri postmoderne pluraliste.

Există oameni din alte religii (iudaism, islam), persoane cu puternice medii catolice, precum şi cei crescuţi în bisericile protestante conservatoare. Oamenii cu o educaţie religioasă pot înţelege ideea de păcat ca încălcare a legii morale a lui Dumnezeu. Această lege poate fi explicată în aşa fel încât să-şi dea  seama că au eşuat în a o împlini. În acest context, Hristos şi mântuirea Lui poate fi prezentată ca singura speranţă de iertare pentru vinovăţie. Acest lucru, Evanghelia tradiţională a ultimei generaţii, este o Evanghelie "pentru cei circumcişi." 

Cu toate acestea, Manhattan este, de asemenea, umplut cu ascultători postmoderni, care iau în considerare toate declaraţiile morale ca fiind formate pe baza culturii realtive şi sociale. Dacă incerci a-i convinge de vinovăţie pentru pofta sexuală, ei vor spune pur şi simplu, "Tu ai standardele tale iar eu pe ale mele." Dacă răspunzi cu o critică cu privire la pericolele relativismului, ascultătorii dvs. se vor simţii, pur şi simplu mustraţi şi distanţaţi. Desigur, oamenilor postmoderni la un moment dat trebuie să le fie contestate opiniile lor siropoase despre adevăr, dar există o modalitate de a face o prezentare a Evangheliei credibilă şi convingătoare, chiar înainte de a intra in astfel de probleme de apologetică.

Citesc din cartea lui Kierkegaard,  "Boală până la moarte" şi definesc păcatul, ca fiind construirea identităţii tale - valoarea ta şi fericirea ta -pe altceva în afară de Dumnezeu.De aceea folosesc definiţia biblică pentru păcat ca idolatrie, care pune accentul nu aşa de mult pe "a face lucruri rele", ci pe " a transforma lucrurile bune în lucruri fundamentale."

În loc să le spun că păcătuiesc, deoarece se culcă cu prietenele lor sau prietenii, le spun că păcătuiesc, deoarece ei caută ca partenerii lor să dea sens vieţii lor, pentru a-i îndrepta şi pentru a-i salva, pentru a le da ceea ce ei ar trebui să caute la Dumnezeu. Acest lucru conduce la idolatrie, anxietate, obsesie, invidie, şi resentimente. Am constatat că, atunci când descrii viaţa lor în termeni de idolatrie, oamenii postmoderni nu se împotrivesc prea mult. Apoi, Hristos şi mântuirea nu pot fi prezentate (la acest moment), aşa de mult ca singura lor speranţă pentru iertare, dar ca singura lor speranţă pentru libertate. Aceasta este Evanghelia mea "pentru cei necircumcişi."

3. Folosesc Evanghelia "Împărăţiei" cât şi a "Vieţii Veşnice". Mulţi dintre ascultătorii mei mai tineri se luptă să facă alegeri într-o lume de opţiuni de consum fără sfârşit şi sunt confuzi cu privire la identitatea lor într-o cultură de auto-creare şi auto-promovare. Acestea sunt persoane care sunt bine absorbite mai mult de modul  individual, concentrat pe prezentarea Evangheliei ca har pe gratis şi nu fapte. Aceasta seamănă mult cu Evanghelia "viaţa veşnică", a lui Ioan. Cu toate acestea, am întâlnit foarte mulţi laici recunoscuţi în vârstă de peste 40 de ani care nu răspund prea bine la o abordare personală. Mulţi dintre ei cred că se descurcă foarte bine, sunt mulţumiţi cu starea lor. Ei sunt mult mai preocupaţi de problemele lumii: război, rasismul, sărăcia, şi nedreptatea, iar ei răspund bine la o sinoptică, cum ar fi "Evanghelia Împărăţiei."

În loc de a intra în, să zicem, una din epistole şi vorbind despre Evanghelie în termeni ca: Dumnezeu, păcat, Hristos, şi credinţă, am să subliniez istoria-arc a Bibliei şi voi vorbi de Evanghelie, în termeni ca: crearea, cădere, răscumpărare, şi de restaurare. Am avut odată o lume ce ne-am dorit-o cu toţii, o lume a păcii şi dreptăţii, fără de moarte, boală, sau conflict. Dar, prin îndepărtarea de Dumnezeu ne-am pierdut acea lume. Păcatul nostru a dezlantuit forţele răului şi ale distrugerii, astfel încât acum "lucrurile s-au destrămat", şi totul este caracterizat prin dezintegrare fizică, socială, şi personală. Isus Hristos, cu toate acestea, a venit în lume, a murit ca o victimă a nedreptăţii şi ca substituentul nostru, care poartă pedeapsa răului şi a păcatului nostru asupra Lui Însuşi. Acest lucru Îi va permite într-o zi să judece lumea şi să distrugă moartea şi tot răul, fără a ne distruge. 

4. Folosesc toate formele şi las fiecare grup să mă audă predicând celuilalt. Nici-o formă a Evangheliei nu dă aceiaşi importanţă la toate aspectele diferite ale întregii Evanghelii. În acest caz, atunci, ai predica o singură formă, şi ai fi în mare pericol de a oferi oamenilor o dietă dezechilibrată a Evangheliei-adevăr. Care este alternativa? Nu predica doar o singură formă. Aceasta, oricum nu e adevărat privind  la diferite texte din Biblie. Dacă predicaţi expoziţional, pasaje diferite vor transmite diferite forme ale Evangheliei ca "tot". Predică texte diferite şi oamenii vor auzi toate punctele. 

Nu va deruta acest lucru oamenii? Nu, îi provoacă. Atunci când un grup de, să spunem, postmodernniştii, aud o prezentare pătrunzătoare despre păcat ca idolatrie, acesta îi face să înţeleagă conceptul de păcat, ca o întristare şi insultă la adresa lui Dumnezeu. Păcatul ca un afront personal adus la un Dumnezeu perfect şi sfânt, începe sa aibă mai mult sens, şi atunci când aud aceste lucruri prezentate într-o altă formă a Evangheliei, are credibilitate.

Atunci când mai mulţi tradiţonalişti cu o înţelegere dezvoltată de vinovăţie morală află mai multe despre ispăşirea înlocuitoare şi justificarea legală, ei sunt alinaţi. Dar aceste doctrine clasice au implicaţii profunde pentru relaţiile între rase şi dragostea pentru cei săraci, deoarece acestea distrug toată mândria şi autojustificarea.

Atunci când oamenii mai libertini aud despre Împărăţia lui Dumnezeu pentru restaurarea lumii, aceştia îşi deschid inimile la domnia lui Hristos, ce cere ascultare de la ei în viaţa personală. Pe scurt, orice formă a  Evangheliei, după ce aceasta ajunge acasă, face ca o persoană să se deschidă la alte puncte ale Evangheliei făcute mai clare în alte forme. 

Astăzi sunt mulţi care pun la îndoială că este doar o Evanghelie. Aceasta le permite  de a ignora Evanghelia ispăşirii şi îndreptăţirii. Sunt si alţii cărora nu le place să admită faptul că există forme diferite la o singură Evanghelie. Aceasta seamănă prea mult a "contextualizare," un termen ce le displace. Ei se agaţă de o singură prezentare care  adesea este unidimensională. Nici una dintre aceste abordări nu este îndeajuns de adevărată pentru materialul biblic, şi nici eficientă în activitatea reală, ca cel care înţelege că Biblia prezintă o Evanghelie în mai multe forme. 

Tim Keller este pastor al Biscericii „Redeemer Presbyterian” din Manhattan, New York.

Cu permisiunea Timothy Keller, Redeemer Presbyterian Church, de a traduce şi posta acest articol pe "despreisus". Copyright © 2008 by Timothy Keller, Redeemer Presbyterian Church. 

Used by permission. For more resources go to www.redeemercitytocity.com

Cuvinte cheie: Evanghelia, Isus,

Nu sunt comentarii

Nu există comentarii încă.

Other articles
Centralitatea Evangheliei
Evanghelia nu reprezintă doar minimul de cerințe doctrinare necesar pentru a intra în Împărăție, ci modalitatea prin care înregistrăm orice progres în Împărăție. Read more »
Data articolului: 6/28/2013 1:40:28 PM |
Pericolul încercării de a-I fi plăcut lui Dumnezeu
Sandra s-a luptat toată viaţa cu dorinţa de a-i mulţumi pe oameni. Ea spune că nu-şi aminteşte vreo vreme în care să nu să se fi întrebat ce cred ceilalţi despre ea. Read more »
Data articolului: 2/10/2012 12:41:47 PM |
Cel mai transformator cuvânt
Evanghelia pe care ţi-o predici va avea un efect enorm asupra a ceea ce îţi doreşti, a ceea ce gândeşti, spui şi faci... Read more »
Data articolului: 1/22/2012 11:44:32 PM |
Puterea transformatoare a Evangheliei
Pentru că Îl iubim pe Domnul, cu toţii vrem să devenim bărbaţi şi femei care Îi reflectă viaţa cu tot mai multă desăvârşire. Pentru noi, întrebarea nu este: „Ar trebui oare să căutăm să creştem în evlavie?” ci mai degrabă: „Cum creştem în evlavie?” Read more »
Data articolului: 1/13/2012 1:01:32 PM |
Cum să nu devii creştin
Ce înseamnă să fii creştin? Cum devii unul? Mă bucur că ai întrebat. Mai întâi, să analizăm trei moduri în care nu poţi deveni copil al lui Dumnezeu. Chiar aşa. Cum să nu devii creştin. Read more »
Data articolului: 8/1/2011 8:36:18 AM |
Copyright © William Anderson | All Rights Reserved