Sigla DespreIsus.ro

Eşti religios?

Data articolului: 3/30/2011 11:08:21 PM

Isus nu a suferit şi a murit pe cruce ca să te facă religios. El a murit pe cruce şi a înviat ca să-ţi dea o viaţă nouă – viaţa Lui. Orice lucru care pretinde a fi un subsitut pentru bucuria nespusă de a-L cunoaşte pe El – de a te încrede în El, de a fi cu El şi de a umbla alături de El – ar trebui respins ca inferior.

de Paul Ellis (original article)

Religia poate fi definită ca fiind încercarea omului de a-L impresiona pe Dumnezeu. Este o atitudine care spune: „Potface ceva de unul singur, pot câştiga bunăvoinţa lui Dumnezeu.” Deşi poate duce la fapte caritabile, această gândire se opune în mod fatal harului lui Dumnezeu. Îl face pe om să se ridice când ar trebui să se aplece şi să umble ţanţoş când ar trebui să îngenuncheze. Mai rău decât toate, îl face să se vadă pe sine ca pe un co-mântuitor. Motivele lui pot fi sincere, dar este un închinător la idoli. 

Isus nu a suferit şi a murit pe cruce ca să te facă religios. El a murit pe cruce şi a înviat ca să-ţi dea o viaţă nouă – viaţa Lui. Orice lucru care pretinde a fi un subsitut pentru bucuria nespusă de a-L cunoaşte pe El – de a te încrede în El, de a fi cu El şi de a umbla alături de El – ar trebui respins ca inferior. 

Dacă vreuna dintre afirmaţiile din testul de mai sus te descrie, înseamnă că ai putea fi puţintel religios. Iată de ce... 

Te preocupă să faci ceea ce trebuie? 

Dumnezeu caută o relaţie, dar o persoană religioasă este mai preocupată să urmeze regulile. Motto-ul acesteia ar putea fi: „Spune-mi numai ce trebuie să fac şi o să fac.” Fie că defineşti acel „ce trebuie” ca fiind cele 10 porunci, cuvintele lui Isus, tradiţiile bisericii tale, sau orice altceva, viaţa trăită după un cod comportamental este infinit inferioară vieţii pe care Cristos vrea să o trăiască prin noi. E ca şi când ai mânca din pomul greşit. 

Adam a ales independenţa de Dumnezeu. Un spirit independent vrea să ia hotărâri de unul singur şi, prin urmare, preferă regulile în locul relaţiei. Dar omul aflat sub har spune: „Mă voi încrede în El de la început până la sfârşit; El mă va conduce pe calea cea bună (Ps. 23:3). Alegerea ta este între reguli sau relaţie. Nu poţi reduce relaţia la un set de reguli. (Încearcă asta în căsnicie şi vezi unde ajungi!) Trăieşte după reguli şi ai să pregăteşti terenul pentru eşec, pentru că orice fel de lege va stimula păcatul şi va duce la moarte (Rom. 7:5). Chiar şi atunci când faci ce trebuie va fi greşit, pentru că atunci acţionezi dintr-un spirit independent în loc să umbli prin credinţă (Rom. 14:23). Dar când alegi să rămâi în Cristos – când El este totul în toate – te vei pomeni făcând ce trebuie la momentul potrivit de fiecare dată. 

Te porţi ca şi când Dumnezeu ţine scorul? 

Mentalitatea înclinată spre realizări este centrală tuturor religiilor lumii: dacă faci bine, vei ajunge bine. Dacă faci rău, vei aju

nge rău. Problema cu această mentalitate este că ce ai tu mai bun nu este destul de bun. Dacă Dumnezeu ar ţine scorul, nici unul dintre noi nu ar puncta destul. Astfel, este normal ca o persoană religioasă să sufere de anxietate în ce priveşte faptele. Dumnezeu nu umflă notele şi nu este obligat să treacă un anumit procent din clasă. De fapt, El aşteapt

ă perfecţiune şi nimic mai puţin. Aşa că, fie trebuie să ai un palmares perfect, fie trebuie să-ţi pui credinţa într-un reprezentant perfect. Isus este Marele nostru Preot perfect (Evr. 7:28). Încrede-te în El! 

Contrar a ceea ce-ţi spune religia, nu suntem justificaţi prin ceea ce facem, ci doar prin har (Rom. 3:24). Harul Lui şi faptele noastre 

nu merg împreună. Ba chiar ele se anulează una pe cealaltă (Rom. 11:6). Harul este partea lui Dumnezeu; credinţa este partea noastră (Efes. 2:8). Credinţa spune: „Mulţumesc, Isus!” Credinţa nu este doar avântul de la început; credinţa este de la început până la sfârşit (Rom. 1:17). 

Eşti conştient de păcat? 

Conştienţa de păcat este cel mai mare indicator al gândirii religioase. Darurile şi jertfele nu vor face nimic să cureţe conştiinţa încărcată a unei persoane religioase (Evr. 9:9). Singurul remediu este descoperirea sângelui lui Isus vărsat pentru iertarea noastră (Evr. 9:14, Mat. 26:28). Prin jertfa Lui singulară pentru păcatele lumii, Isus a distrus păcatul (1 Ioan 2:2, Evr. 9:26). Păcatul era o problemă, dar, datorită lui Isus, nu mai este. Atunci, care e problema? Problema care se ridică acum este dacă vei alege să crezi în atotsuficienţa lui Cristos şi a lucrării Sale încheiate. Religia se va axa pe tine şi pe nevrednicia ta, dar harul se axează pe Cristos şi pe vrednicia Lui. 

Eşti motivat de datoria ta de creştin?

Religia strigă: „Isus a murit pentru tine. Ce ai să faci tu pentru El?” Aş face orice pentru Isus, dar dacă motivaţia mea este o datorie percepută, atunci mi-a scăpat harul. Dumnezeu nu Şi-a trimis Fiul ca să-I aducă o armată de slujitori. Isus a venit din dragoste. O persoană religioasă este motivată de dragostea ei pentru Cristos, dar noi suntem motivaţi de dragostea lui Cristos pentru noi. După cum a spus Pavel: „dragostea lui Cristos ne constrânge” (2 Cor. 5:14). Dumnezeu nu Îşi doreşte ca noi să-L impresionăm prin dragostea noastră pentru El; vrea să ne impresioneze El cu a Lui. 

Fie că îi spun datorie sau responsabilitate, oamenii religioşi cred, esenţialmente, că au obligaţii sau îndatoriri faţă de Dumnezeu. Ei vor să facă fapte pentru a nu-I mai fi datori lui Dumnezeu. Ba chiar vor ca Dumnezeu să le fie dator lor. Vor să se situeze pe o poziţie în care Dumnezeu va trebui să îi binecuvânteze datorită a ceea ce au făcut. Această conştientizare a datoriei se opune harului lui Dumnezeu, căci harul vine fără condiţii. În Impărăţia lui Dumnezeu nu există quid pro quo. Totul vine din „nemărginita bogăţie a harului Său” (Efes. 2:7) şi se primeşte prin credinţă. Nu ieftini harul Lui gândind că este de datoria sau responsabilitatea ta să-L recompensezi. Responsabilitatea ta este să crezi că El este bun şi adevărat! Nu suntem obligaţi să-L slujim pe Domnul, ci este privilegiul nostru împărătesc. Nu este o datorie, ci o plăcere deosebită.

Trăieşti cu frica de mânia lui Dumnezeu? 

Ascultă ce spune o persoană religioasă şi s-ar putea să rămâi cu impresia că Dumnezeu este un Tată instabil şi abuziv care uneori izbucneşte în crize de mânie neprihănită. O persoană religioasă Îl vede pe Isus ca pe un fel de mediator, cineva care intervine pentru noi şi îşi asumă vina în locul nostru. Dar adevărul este că Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt în perfectă uniune în scop şi caracter. Dacă vrei să ştii cum este Dumnezeu Tatăl, uită-te la Fiul (Evr. 1:3). 

Oare Dumnezeu se mânie pe noi? Vezi jurământul pe care l-a făcut în Isaia 54:9-10 şi ai să găseşti răspunsul. A promis să nu se mai mânie niciodată pe noi sau să ne pedepsească. Crezi că Dumnezeu ar acoperi pământul de ape aşa cum a făcut-o în zilele lui Noe? Desigur că nu – a promis că nu o va face. În Isaia 54:9-10, Dumnezeu spune: „tot aşa am jurat şi acum – dacă crezi acea promisiune, crede-o şi pe asta. Nu mă voi mai mânia pe tine.” Dumnezeu a făurit, la un preţ personal mare, un legământ de pace veşnic şi de neclintit. De ce a făcut acest lucru? Pentru că El este dragoste şi ne iubeşte. Când dragostea Lui îţi este dezvăluită, teama de pedeapsă se evaporă (1 Ioan 4:18). „Dar nu a spus Isus că s-ar putea să-i şteargă pe unii dintre noi din Cartea Vieţii?” Nu. Dumnezeu nu foloseşte lichid corector. „Dar cum rămâne cu versetul unde spune că pe unii are să-i verse din gura Lui?” Într-adevăr, există un lucru care îi provoacă silă Lui Isus, iar acesta este religia. Laodiceenii aveau din plin aşa ceva. Ai grijă să nu fie şi cazul tău. 

Îţi place să faci lucruri pentru Dumnezeu? 

Contrar a ceea ce ţi-a spus religia, nu suntem chemaţi să lucrăm pentru Dumnezeu, ci să facem lucrarea lui Dumnezeu (Ioan 6:29). Diferenţă mare! Dacă lucrăm pentru Dumnezeu, acest lucru dezvăluie iniţiativa noastră, dar credinţa este întotdeauna răspunsul faţă de ceea ce face sau a făcut Dumnezeu. În Biblie se vorbeşte despre „fapte moarte” şi „fapte bune.” Faptele moarte sunt acele activităţi care ni se par potrivite, dar care duc la moarte (Prov. 16:25). Faptele bune sunt cele care pe care le-a pregătit Dumnezeu dinainte pentru noi (Efes. 2:10). Faptele moarte nu necesită credinţă – dacă ai resurse, le poţi împlini. Faptele bune întotdeauna Îl dezvăluie pe Tatăl şi de obicei au de-a face cu vindecarea bolnavilor, învierea morţilor, curăţarea leproşilor şi scoaterea de demoni (Mt. 10:8). Ca întotdeauna, Isus este modelul nostru. El nu a făcut nimic din iniţiativă proprie, şi totuşi a trăit o viaţă plină şi roditoare ca răspuns la Tatăl (Ioan 5:19). 

Te priveşti mai cu seamă ca slujitor al lui Dumnezeu? 

Iată întrebarea care îi desparte pe cei religioşi de cei neprihăniţi: Îl priveşti pe Dumnezeu ca pe Tatăl tău ceresc, Tăticul tău? O persoană religioasă va ezita să răspundă, scandalizată la gândul că ar putea vorbi despre Cel Atotputernic în termeni atât de familiari. Apoi îi va veni în minte un verset şi va spune: „Aş prefera să stau în pragul uşilor Dumnezeului meu...” O persoană religioasă se mulţumeşte să nu fie mai mult decât un slujitor, iar în felul acesta pierde tot ce e mai bun. 

Nu există decât două tipuri de oameni în lume: fii şi orfani. Tu din care eşti? Dorinţa diavolului este să te facă atât de confuz în privinţa identităţii tale, încât să te raportezi la Dumnezeu din orice calitate în afară de cea de fiu. O persoană religioasă se raportează de obicei la Dumnezeu ca la un Stăpân, dar Isus a venit ca să-L descopere pe Tatăl. Poate ai lăsat şi tu porcii, pregătit cu un discurs care începea cu „fă-mă ca pe unul din angajaţii Tăi” (Luca 15:19). Pe Dumnezeu nu-L interesează acest discurs! El nu recrutează slujitori; El vrea fii! La fel ca fiul risipitor, s-ar putea să te vezi ca un simplu slujitor, dar Dumnezeu te vede ca pe un fiu (Rom. 8:15, Gal. 4:6). Nu Îl contrazice pe Tatăl tău.

____________________________________

 Material folosit cu permisiune © Paul Ellis şi escapetoreality.org


Cuvinte cheie: Evanghelia, religious, reguli

Nu sunt comentarii

Nu există comentarii încă.

Other articles
Centralitatea Evangheliei
Evanghelia nu reprezintă doar minimul de cerințe doctrinare necesar pentru a intra în Împărăție, ci modalitatea prin care înregistrăm orice progres în Împărăție. Read more »
Data articolului: 6/28/2013 1:40:28 PM |
Pericolul încercării de a-I fi plăcut lui Dumnezeu
Sandra s-a luptat toată viaţa cu dorinţa de a-i mulţumi pe oameni. Ea spune că nu-şi aminteşte vreo vreme în care să nu să se fi întrebat ce cred ceilalţi despre ea. Read more »
Data articolului: 2/10/2012 12:41:47 PM |
Cel mai transformator cuvânt
Evanghelia pe care ţi-o predici va avea un efect enorm asupra a ceea ce îţi doreşti, a ceea ce gândeşti, spui şi faci... Read more »
Data articolului: 1/22/2012 11:44:32 PM |
Puterea transformatoare a Evangheliei
Pentru că Îl iubim pe Domnul, cu toţii vrem să devenim bărbaţi şi femei care Îi reflectă viaţa cu tot mai multă desăvârşire. Pentru noi, întrebarea nu este: „Ar trebui oare să căutăm să creştem în evlavie?” ci mai degrabă: „Cum creştem în evlavie?” Read more »
Data articolului: 1/13/2012 1:01:32 PM |
Cum să nu devii creştin
Ce înseamnă să fii creştin? Cum devii unul? Mă bucur că ai întrebat. Mai întâi, să analizăm trei moduri în care nu poţi deveni copil al lui Dumnezeu. Chiar aşa. Cum să nu devii creştin. Read more »
Data articolului: 8/1/2011 8:36:18 AM |
Copyright © William Anderson | All Rights Reserved