Sigla DespreIsus.ro

Cum îl pot cunoaşte pe Dumnezeu?

Data articolului: 7/29/2011 9:37:16 PM

Ce este creştinismul? Unii spun că este o filozofie, alţii spun că este o poziţie etică, pe când alţii pretind că, de fapt, este o experienţă. Dar niciunul dintre aceste lucruri nu pătrunde esenţa problemei.

de Tim Keller (original article pdf)

Mână ajungândCe este creştinismul? Unii spun că este o filozofie, alţii spun că este o poziţie etică, pe când aţii pretind că, defapt,este o experienţă. Dar niciunul dintre aceste lucrurinu pătrunde esenţa problemei. Fiecare reprezintă ceva ce un creştin are, dar niciunul nu slujeşte drept definiţie a cea ce un creştin este.La baza creştinismului se află o tranzacţie între o persoană şi Dumnezeu. O persoană care devine creştină trece de 

la o cunoaştere distantă a lui Dumnezeu la o cunoaştere directă şi intimă a Lui. Creştinismul este cunoaşterea lui Dumnezeu. 

„Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Cristos, pe Care L-ai trimis Tu.” – Ioan 17:3 

De ce trebuie să Îl cunosc pe Dumnezeu?

Dorinţa noastră de a-L cunoaşte personal pe Dumnezeu este puternică, dar de obicei nu identificăm acea dorinţă drept ceea ce este. Când ne îndrăgostim, când ne căsătorim, când în sfârşit ne începem activitatea în domeniul pe care ni l-am ales, când în sfârşit ne cumpărăm casa visată – aceste reuşite trezesc în noi anticiparea unui lucru care, în cele din urmă, nu se întâmplă niciodată. În cele din urmă descoperim că dorinţa noastră pentru acel ceva atât de preţios este o tânjire pe care niciun iubit, nicio carieră sau realizare, nici măcar cele mai bune posibile, nu o poate satisface vreodată. Satisfacţia piere chiar în clipa în care punem mâna pe obiectivul nostru. Nimic nu ne aduce bucuria pe care părea să o promită. Mulţi dintre noi evită golul abisal prin aglomerare sau prin negare, dar, în cel mai bun caz, are loc o amânare. „Nimic nu are gust,” a spus Marie Antoinette.

Se poate răspunde în câteva moduri la această întrebare: 

Învinuind înseşi lucrurile – găsind un cusur în toţi şi în toate lucrurile din jurul tău. Crezi că un soţ sau o soţie mai bună, o carieră mai bună, un şef sau un salariu mai bun ţi-ar aduce în sfârşit bucuria iluzorie. Mulţi dintre cei mai de succes oameni ai lumii sunt aşa – plictisiţi, nemulţumiţi, alergând de la un lucru nou la altul, deseori schimbând consilierii psihologici, prietenii, partenerii sau mediul. 

Învinuindu-te pe tine însuţi – încercând mai mult să te ridici la standarde. Mulţi oameni cred că au luat hotărâri nefericite sau nu s-au ridicat la măsura provocărilor şi nu au obţinut lucrurile care le-ar da bucurie şi satisfacţie. Astfel de oameni sunt distruşi de îndoiala de sine şi au tendinţa de a se epuiza. Ei se gândesc: „Dacă mi-aş atinge obiectivele, toată pustietatea asta ar dispărea.” Dar nu este aşa. 

Învinuind însuşi universul – renunţând cu totul la căutarea împlinirii. Aceasta este persoana care spune: „Da, când eram tânăr eram un idealist, dar la vârsta mea am încetat să visez la stele” Asta te face să devii cinic, hotărăşti să reprimi acea parte din tine care odată îşi dorea împlinire şi bucurie. Dar te împietreşti şi simţi cum îţi pierzi umanitatea, compasiunea şi bucuria.

Învinuind şi recunoscând separarea ta de Dumnezeu – văzând că pustietatea vine din separarea ta de Dumnezeu şi începând o relaţie personală cu El. 

Pentru a forma o relaţie personală cu Dumnezeu trebuie să ştii trei lucruri: 

1)    Cine suntem: 

Creaţia lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a creat şi ne-a construit pentru o relaţie cu El. Îi aparţinem şi Îi datorăm recunoştinţă pentru fiecare respiraţie, fiecare moment, pentru totul. Întrucât oamenii au fost făcuţi ca să trăiască pentru el (să se închine), întotdeauna vom încerca să ne închinăm la ceva – dacă nu la Dumnezeu, vom alege un alt obiect de devotament care să dea însemnătate vieţilor noastre.

Păcătoşi. Cu toţii am ales (şi reafirmăm zilnic) să Îl respingem pe Dumnezeu şi să facem din bucuria şi fericirea noastră prioritatea noastră supremă. Nu vrem să ne închinăm lui Dumnezeu şi să Îi cedăm Lui poziţia de stăpân, dar suntem făcuţi să ne închinăm, aşa că ne agăţăm de idoli, centrându-ne viaţa în jurul lucrurilor care promit să ne dea însemnătate: succes, relaţii, influenţă, dragoste, confort şi aşa mai departe. 

În sclavie spirituală. Viaţa trăită pentru orice altceva în afară de Dumnezeu duce la prăbuşire şi decădere. Când un peşte iese din apa pentru care a fost făcut, nu este liber, ci mort. Închinarea la alte lucruri în afară de Dumnezeu duce la o pierdere a însemnătăţii. Dacă obţinem aceste lucruri, ele nu ne pot aduce satisfacţie, pentru că nu au fost niciodată menite să fie „dumnezei.” Nu au fost niciodată menite să Îl înlocuiască pe Dumnezeu. Închinarea la alte lucruri în afară de Dumnezeu duce şi la probleme de imagine de sine. Ajungem să ne definim în termeni de reuşite în aceste lucruri. Trebuie să le avem, dacă nu am pierdut totul; astfel, ele ne determină să muncim prea mult sau ne umplu cu frică dacă sunt puse în pericol.

2)    Cine este Dumnezeu:

Dragoste şi dreptate. Preocuparea Lui activă este pentru bucuria şi bunăstarea noastră. Cei mai mulţi oameni îi iubesc pe cei care îi iubesc pe ei, dar Dumnezeu îi iubeşte şi îi caută chiar şi pe cei care Îi sunt duşmani. Dar, întrucât Dumnezeu este bun şi iubitor, El nu poate tolera răul. Opusul dragostei nu este mânia, ci indiferenţa. „Cu cât îţi iubeşti fiul mai mult, cu atât urăşti mincinosul, beţivul, trădătorul din el.” (E. Gifford). Ca să-ţi imaginezi situaţia în care este Dumnezeu, imaginează-ţi un judecător care este în acelaşi timp şi tată, care se află la procesul fiului său vinovat. Un judecător ştie că nu-l poate lăsa pe fiul său să scape, pentru că fără justiţie, nicio societate nu poate supravieţui. Cu cât mai puţin poate un Dumnezeu iubitor să ignore sau să suspende pur şi simplu justiţia pentru noi – care suntem iubiţi, deşi vinovaţi de răzvrătire împotriva autorităţii Lui iubitoare?

Isus Cristos. Isus este Însuşi Dumnezeu care a venit pe pământ. Mai întâi a trăit o viaţă perfectă, iubindu-L pe Dumnezeu cu toată inima Lui, cu tot sufletul Lui şi cu toată mintea Lui, împlinind întreaga obligaţie umană faţă de Dumnezeu. A trăit viaţa cu care erai tu dator – un dosar perfect. Apoi, în loc să-Şi primească răsplata cuvenită (viaţa veşnică), Isus Şi-a dat viaţa ca jertfă pentru păcatele noastre, luând asupra Sa pedeapsa şi moartea cu care fiecare din noi era dator. Când credem în El: 1) păcatele noastre sunt plătite prin moartea Sa şi 2) dosarul vieţii Lui perfecte este transferat în contul nostru. Astfel, Dumnezeu ne acceptă şi ne priveşte ca şi când noi am fi făcut tot ce a făcut Cristos.

3)    Ce trebuie să faci:

Să te pocăieşti. Întâi şi întâi trebuie să existe recunoaşterea faptului că ai trăit ca propriul tău stăpân, închinându-te la ce nu trebuia, încălcând legile iubitoare ale lui Dumnezeu. „Pocăinţa” înseamnă să-ţi ceri iertare şi te întorci din starea aceea cu dorinţa de a trăi pentru El şi de a te centra în jurul Lui. 

Să crezi. Credinţa este transferarea încrederii tale din propriile tale eforturi în eforturile lui Cristos. Te bazai pe alte lucruri care să te facă acceptabil, dar acum începi în mod conştient să te sprijini pe ceea ce Isus a făcut pentru acceptarea ta înaintea lui Dumnezeu. Tot ce îţi trebuie este nimic. Dacă te gândeşti: „Dumnezeu îmi datorează ceva pentru toate eforturile mele,” tot nu ai priceput. 

Să te rogi în felul acesta: „Văd că am mai multe defecte şi sunt mai păcătos decât am îndrăznit vreodată să cred, dar că sunt mult mai iubit şi acceptat decât am îndrăznit vreodată să sper. Mă întorc de la vechea mea viaţă trăită pentru mine. În evidenţa mea nu este nimic care să merite aprobarea Ta, dar acum mă odihnesc în ceea ce a făcut Isus şi Îţi cer să mă accepţi în familia lui Dumnezeu de dragul Lui.” 

Când faci această tranzacţie, au loc două lucruri deodată: 1) conturile tale sunt golite, păcatele îţi sunt şterse permanent, eşti adoptat legal în familia lui Dumnezeu şi 2) Duhul Sfânt intră în inima ta şi începe să te schimbe în caracterul lui Isus. 

Să mergi până la capăt. Spune unui prieten creştin despre angajamentul tău. Antrenează-te în disciplinele creştine de bază ale rugăciunii, închinării, studiului biblic şi părtăşiei cu alţi creştini.

De de să Îl caut pe Dumnezeu?

Pe de o parte, s-ar putea să simţi că „ai nevoie” de El. Deşi ai putea recunoaşte faptul că ai nevoi pe care doar Dumnezeu le poate împlini, nu trebuie să încerci să-L foloseşti pentru a-ţi atinge propriile scopuri. Nu este posibil să negociezi cu Dumnezeu. („Voi face cutare dacă tu faci cutare.”) Acesta cu nici un chip nu este creştinism, ci o formă de magie sau păgânism prin care „îmblânzeşti” o zeitate capricioasă în schimbul unei favori. Te alături creştinismului pentru a-L sluji pe Dumnezeu sau pentru a-L face pe Dumnezeu să te slujească pe tine? Acestea sunt două motive opuse şi rezultă în două religii diferite. Trebuie să vii la Dumnezeu pentru că 1) îi datorezi viaţa ta (pentru că El este Creatorul tău) şi 2) Îi eşti profund recunoscător pentru că Şi-a sacrificat Fiul (pentru că El este Răscumpărătorul tău).

Pe de altă parte, se poate să nu simţi niciun fel de nevoie sau interes de a-L cunoaşte vreun pic pe Dumnezeu. Aceasta nu înseamnă că ar trebui să rămâi fără vreun angajament. Dacă ai fost creat de Dumnezeu, atunci Îi datorezi viaţa, chiar dacă îţi place acest lucru sau nu. Ai obligaţia de a-L căuta şi de a-I cere să-ţi înmoaie inima, să-ţi deschidă ochii şi să te lumineze. Dacă spui: „Nu am nicio credinţă”, nici aceasta nu este o scuză. Trebuie doar să te îndoieşti de îndoielile tale. Nimeni nu poate pune la îndoială totul în acelaşi timp. De exemplu, crezi că eşti în stare să-ţi dirijezi propria viaţă? Unde este dovada acestui lucru? De ce să pui totul la îndoială cu excepţia îndoielilor tale despre Dumnezeu şi încrederea în tine însuţi? Este corect? Îi eşti dator lui Dumnezeu să Îl cauţi. Fă asta.

Dar dacă nu sunt pregătit să pornesc la drum?

Fă o listă a chestiunilor pe care le consideri a fi bariere în calea trecerii către credinţă. Iată o posibilă serie de categorii: 

Chestiuni de conţinut. Înţelegi lucrurile de bază ale mesajului creştin – păcatul, Isus ca Dumnezeu, jertfa, credinţa?

Chestiuni de coerenţă. Ai probleme de nivel intelectual în ce priveşte creştinismul? Există obiecţii la credinţa creştină pe care nu le poţi soluţiona în mintea ta?

Chestiuni de preţ. Percepi intrarea ta completă în credinţa creştină ca având un preţ mare? Ce temeri legate de angajament ai? 

Acum vorbeşte cu un prieten creştin până la soluţionarea acestor chestiuni. Ia în considerare cartea Creştinismul redus la esenţe de C.S. Lewis şi Esenţa credinţei creştine, de John Stott.

Cu permisiunea Timothy Keller, Redeemer Presbyterian Church, de a traduce şi posta acest articol pe "despreisus".Copyright © 1991 by Timothy Keller, Redeemer Presbyterian Church.

Used by permission. For more resources go to www.redeemercitytocity.com

Cuvinte cheie: Dumnezeu, Evanghelia, Isus

Nu sunt comentarii

Nu există comentarii încă.

Other articles
Centralitatea Evangheliei
Evanghelia nu reprezintă doar minimul de cerințe doctrinare necesar pentru a intra în Împărăție, ci modalitatea prin care înregistrăm orice progres în Împărăție. Read more »
Data articolului: 6/28/2013 1:40:28 PM |
Pericolul încercării de a-I fi plăcut lui Dumnezeu
Sandra s-a luptat toată viaţa cu dorinţa de a-i mulţumi pe oameni. Ea spune că nu-şi aminteşte vreo vreme în care să nu să se fi întrebat ce cred ceilalţi despre ea. Read more »
Data articolului: 2/10/2012 12:41:47 PM |
Cel mai transformator cuvânt
Evanghelia pe care ţi-o predici va avea un efect enorm asupra a ceea ce îţi doreşti, a ceea ce gândeşti, spui şi faci... Read more »
Data articolului: 1/22/2012 11:44:32 PM |
Puterea transformatoare a Evangheliei
Pentru că Îl iubim pe Domnul, cu toţii vrem să devenim bărbaţi şi femei care Îi reflectă viaţa cu tot mai multă desăvârşire. Pentru noi, întrebarea nu este: „Ar trebui oare să căutăm să creştem în evlavie?” ci mai degrabă: „Cum creştem în evlavie?” Read more »
Data articolului: 1/13/2012 1:01:32 PM |
Cum să nu devii creştin
Ce înseamnă să fii creştin? Cum devii unul? Mă bucur că ai întrebat. Mai întâi, să analizăm trei moduri în care nu poţi deveni copil al lui Dumnezeu. Chiar aşa. Cum să nu devii creştin. Read more »
Data articolului: 8/1/2011 8:36:18 AM |
Copyright © William Anderson | All Rights Reserved