Sigla DespreIsus.ro

blogul Despre Isus (5)

Get updates from 'blogul Despre Isus':  Subscribe to updates by RSS for this category
Sort: 
Ioan 3:19-20
Posted by William Anderson on 2010.11.13 17:02:23
Şi judecata este aceasta: lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se expună faptele. Dar cel ce lucrează potrivit cu adevărul vine la lumină, ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu. (Ioan 3:19-20)
Privind în trecut – Privind în viitor
Posted by Cristi Cotovan on 2010.05.26 09:23:56

Aceasta este predica mea din prima duminică a lui 2010, unde am privit întrecut la “Anul Evangheliei” şi spre viitor la ceea ce cred că trebuie să ne concentrăm în acest an. Predica este în engleză cu traducere în română.

Definitiile Evangheliei
Posted by Cristi Cotovan on 2010.05.26 09:23:23

Definitia scurta

Evanghelia este vestea buna ca, desi noi meritam judecata si iadul, Dumnezeu ne-a daruit o cale pentru noi pacatosii ca sa fim restaurati cu El, acum si pentru totdeauna, prin Fiul sau Isus, daca ne intoarcem inimile de la pacat spre Isus si primim prin credinta ce a facut El pe cruce pentru pacatul nostru.

Definitia paragraf

Evanghelia este vestea buna ca Dumnezeu, in dragostea lui mare, ne-a daruit o cale pentru noi si tot restul creatiei, sa fim impacati si restaurati cu El. Fara aceasta cale/dar, tot ceea ce ne-ar astepta este Ziua Judecatii, cand Dumnezeu va judeca tot ce am facut. Vom fi gasiti vinovati de pacat si, cel mai important, de respingerea darului pentru pacatul nostru. Ca rezultat noi vom fi trimisi in iad unde vom experimenta mania intreaga a lui Dumnezeu pentru toate pacatele noastre. Darul lui Dumnezeu pentru pacatul nostru este prin Fiul Sau, Isus Cristos, care a devenit fiinta umana si a trait o viata perfecta, fara de pacat, si apoi a murit pe cruce sacrificandu-se pentru pacatele noastre, dupa care a inviat la viata noua si acum este la dreapta Tatalui asteptand sa se intoarca pentru a-si aseza imparatia vesnica. Toti cei care au acceptat darul lui Dumnezeu in Isus vor fi adoptati de Dumnezeu ca si copii ai Sai si vor fi cu Isus pentru totdeauna.

Definitia lunga

Evanghelia pentru noi incepe cu faptul ca noi suntem separati de Dumnezeu datorita pacatului nostru de neascultare fata de El si ca nu-I dam locul de drept in vietile si inimile noastre. In schimb, noi am ales sa fim dumnezeii nostri proprii si sa facem ce vrem indiferent de ce spune Dumnezeu.

Noi am fost creati pentru placerea buna a lui Dumnezeu pentru a avea o relatie cu El. Dar pentru ca dragostea sa existe, trebuie sa existe capacitatea de a alege sa iubesti sau nu, deci Dumnezeu ne-a dat aceasta capacitate de a alege. Trist este faptul ca noi am ales sa-L respingem pe Dumnezeu si sa nu-L ascultam, asa cum Satan a facut in etenitatea din trecut. Mandria lui a fost caderea lui, pentru ca el era cea mai glorioasa fiinta dintre tot ce a creat Dumnezeu. In loc sa aprecieze ceea ce Dumnezeu a facut pentru el, el a ales in inima lui ca trebuie sa i se aduca inchinare ca Celui Preainalt. Tragic este faptul ca noi am cazut pe urmele lui, in a dori sa fim dumnezeii nostri proprii.

Imaginati-va acest lucru din perspective lui Dumnezeu! Inainte ca sa existe ceva, Dumnezeu a existat. El este spirit, invizibil si etern, fara inceput si fara sfarsit. Chiar daca El exista inafara timpului, El este prezent peste tot in timp si spatiu. El este infinit in cunoastere si intelepciune si ciule Lui sunt mai presus de capacitatea noastra de a intelege. El este atot puternic si capabil sa faca orice ce doreste sa faca si care este in armonie cu natura Sa. El este frumos, adevarat si perfect in toate si niciodata nu se schimba.

Prin voia Sa, toate lucrurile care exista au fost create. El este suveran peste toata creatia si face ceea ce Ii place in toata vremea. El singur este sursa si datatorul vietii, plin de bunatate fata de tot ce a creat. Asa cum El este viata si sursa vietii, de asemenea El este dragoste si sursa dragostei. Dumnezeu este una natura, dar exista in trei persoane divine – Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Pentru ca dragostea sa existe trebuie sa existe o relatie si in Trinitate, intotdeauna a existat o armonie perfecta si dragoste.

Dumnezeu este sfant, neprihanit si drept. El traieste intr-o lumina de care nu te poti apropia, lumina maiestatii si splendorii Sale. El este gelos pentru gloria Sa, pentru ca numai El este glorios. Pacatul nu poate exista in prezenta Sa. El uraste pacatul si datorita naturii Sale, El adduce judecata impotriva pacatului si il distruge prin mania Sa neprihanita.

In timp ce Dumenezeu este sfant, neprihanit si drept, El este de asemenea infinit in dragoste, mila, har, bunatate, compasiune, credinciosie si rabdare. In umilinta El cauta sa vada creatia Sa devenind tot ceea ce El a intentionat sa fie.

Ceea ce noi meritam pentru respingerea si rebeliunea noastra impotriva lui Dumnezeu este judecata si iadul. Noi toti suntem vinovati, fara nicio exceptie. Nu putem da vina pe altii – noi suntem responsabili pentru alegerile noastre facut cu viata noastra. Aceasta este intr-adevar o vestea rea!

Vestea rea este… si mai rea! Nu exista nimic ce noi putem face pentru a restaura relatia noastra cu Dumnezeu. Noi nu putem fi indeajuns de buni sau sa facem lucruri bune indeajuns sau sa fim indeajuns de religiosi pentru a ne castiga calea spre El.

Datorita acestui lucru, ceea ce ne asteapta dupa ce Domnul Isus se va intoarce sa-si aseze Imparatia, este o Zi unde va trebui sa stam inaintea Lui si sa dam socoteala pentru vietile noastre. Vom fi judecati pentru neascultarea noastra fata de Dumnezeu si respingerea lui Isus care este singurul dar al lui Dumnezeu pentru pacatul nostru. El ne va arata toate datile cand El a incercat sa ne vorbeasca in dragostea Lui mare, si cum noi L-am respins si ne-am impietrit inimile fata de El. Apoi, El ne va spune sa plecam de la El si sa mergem in Iad, fiind constienti ca am respins pe Isus, expresia cea mai mare a dragostei Tatalui pentru noi.

Dar, exista o veste buna, ce mai mare, cea mai extraordinara din toate timpurile. Dumnezeu ne iubeste si nu doreste ca vreunul din noi sa mearga in Iad. De aceea El ne-a daruit o cale ca sa fim restaurati in relatia noastra cu El, prin Fiul Sau.

El, a trimis pe Fiul Sau, Isus, sa traiasca o viata perfecta si sa moara pe o cruce. In timp ce era pe cruce, Dumnezeu a pus toate pacatele lumii intregi pe El si Si-a revarsat mania peste Fiul Sau, pentru orice pacat. Prin aceasta Isus a platit pretul pentru orice pacat. Pe cruce El a murit, apoi a fost ingropat si trei zile mai tarziu, El a inviat din morti, demonstrand ca El a fost fara de pacat si ca mania lui Dumnezeu a fost pe deplin satisfacuta pentru toate pacatele.

Aceia care isi recunosc pacatul impotriva lui Dumnezeu si-l marturisesc Lui, apoi se intorc in inimile lor de la caile lor neascultatoare si razvratite, si se intorc la Isus, primind prin credinta ce a facut El pe cruce pentru pacatele lor si-L fac Domnul lor, vor fi iertati de toate pacatele si Dumnezeu va trimite Duhul Lui Sfant sa traiasca in ei, inviindu-i spiritual si facandu-i copiii Lui ca sa fie cu el pentru totdeauna.

Intr-o zi, Isus se va reintoarce si isi va aseza Imparatia aici pe pamant, unde El va domni in dreptate si adevar. Can va veni El, toti cei care s-ai intors de la pacatul lor si si-au pus credinta in Isus, vor fi cu El si vor domni cu El in Imparatia Sa glorioasa. La venirea Sa, toti cei care sunt ai Lui vor fi transformati “intr-o clipeala de ochi” sa fie ca El, fara pacat si nemuritori. Vom avea trupuri fizice, dar vom fi trupuri spirituale.

La urma, toata creatia va arde intr-un foc mistuitor si atunci Dumnezeu va crea un cer si un pamant nou. In acel moment Ierusalimul cel Nou se va cobora din cer, de la Dumnezeu. Dumnezeu va locui cu oamenii, El va fi Dumnezeul lo si ei vor fi poporul Lui. El le va sterge orice lacrima si nu va mai fi moarte si vaiet sau plans say durere. El va restaura toate lucrurile si le va face noi. Totul va fi asa cum Dumnezeu le-a vrut la inceput. Asta pentru lauda gloriei si harului Sau.

Descrierile Evangheliei în Biblie
Posted by Cristi Cotovan on 2010.05.26 09:22:57

Evanghelia

  1. a Fiului Său – Romani 1:9
  2. lui Dumnezeu – Marcu 1:14
  3. lui Dumnezeu – 2 Cor. 11:7
  4. a binecuvântatului Dumnezeu – 1 Timotei 1:11
  5. a harului lui Dumnezeu – Fapte 20:14
  6. lui Isus Cristos Fiul lui Dumnezeu – Marcu 1:1
  7. lui Cristos – Romani 15:19; 1 Cor.9:12; 2 Cor.2:12; 9:13; 10:14; Filipeni 1:27; 1 Tes. 3:2
  8. a Domnul nostru Isus – 2 Tes. 1:8
  9. gloriei lui Cristos – 2 Cor. 4:4
  10. Împărăţiei – Matei 4:23; 9:35; 24:14
  11. a păcii – Efeseni 6:15
  12. a mantuirii voastre – Efeseni 1.13
  13. nu a omului – Galateni 1.11
  14. cuvântul Evangheliei – Fapte 15:7, Coloseni 1:5

Vestea Bună

  1. a unei mari bucurii – Luca 2:10
  2. a păcii prin Isus Cristos – Fapte 10:36
  3. Împărăţia lui Dumnezeu – Luca 4:43; 8:1; 16:16; Fapte 8:12
  4. despre Isus – Fapte 8:35

Alte descrieri găsite

  1. cuvântul lui Dumnezeu – Fapte 6:7; 8:14; 11:1; 12:24; 13:46; 17:13; Col.1:25; 1 Tes.2:13; 1 Petru 1.23
  2. puterea lui Dumnezeu de mântuire – Romani 1:16
  3. înţelepciunea lui Dumnezeu – 1 Cor. 1:24
  4. cuvântul lui Cristos – Romani 10:17, Col 3:16
  5. taina lui Cristos – Col.4.3
  6. cuvântul Domnului – Fapte 8:25; 13:48-49; 15.35-36; 16:32; 19:10,20; 1 Tes.1:8; 2 Tes.3:1; 1 Petru 1:25
  7. cuvântul adevărului – Efeseni 1:13
  8. cuvântul credinţei – Romani 10:8
  9. Cuvântul despre cruce – 1 Cor. 1:18
  10. cuvântul vieţii – Filipeni 2:16
  11. glorioasă – 1 Timotei 1:11
  12. legea libertăţii – Iacov 1:25; 2:12
  13. mesajul împăcării – 2 Cor. 5:19
  14. mesajul mântuirii – Fapte 13:26
  15. veşnică – Apocalipsa 14:6
Esenţa scrierilor Evangheliei
Posted by Cristi Cotovan on 2010.05.26 09:21:02

Diferite citate

Evanghelia reprezintă vestea a ceea ce a înfăptuit Isus iar când îi orientăm mesajul înspre noi, o denaturăm. Evanghelia înseamnă mai mult decât „Dumnezeu te iubeşte aşa cum eşti.” Înseamnă: „Dumnezeu te mântuieşte aşa cum eşti”.

Evanghelia reprezintă vestea despre El, nu despre noi. Este descrierea faptelor Lui. Noi suntem beneficiarii, dar Dumnezeu este Cel care a luat măsuri pentru a ne mântui. Ar trebui să medităm mai mult asupra persoanei şi lucrării Lui decât asupra noastră.

Evanghelia vorbeşte despre Dumnezeu şi despre ce a făcut El ca să ne salveze de la mânie, nu despre sentimentul nostru că avem un scop sau o însemnătate în viaţă. Nu vorbeşte despre problemele noastre; vorbeşte despre ceva cu mult mai profund – ceva ce se numeşte păcat. Nu vorbeşte despre nevoile noastre – vorbeşte despre momentul în care vom sta în faţa lui Dumnezeu, Creatorul şi Judecătorul tuturor lucrurilor. Nu este o formă de terapie, ci un o jertfă de sânge. Nu este un sfat moral pentru persoanele bine intenţionate, este învierea morţilor.

Evanghelia vorbeşte despre lucrarea plină de har a lui Dumnezeu de a-i salva pe răzvrătiţi de la judecata Lui dreaptă şi de a-i transforma din nou în reflecţii ale slavei Lui.

Pe scurt, Evanghelia ne spune că Dumnezeu a venit ca să facă pentru noi ceea ce noi nu suntem capabili să facem. L-a trimis pe Fiul Său Isus să plătească pentru păcatele noastre pentru că noi singuri nu putem plăti pentru ele. Dumnezeu a validat această plată odată cu învierea lui Isus iar acum putem avea pace cu Dumnezeu prin Isus.

M-am gândit în ultima vreme la lucrare din prezent a lui Isus la dreapta Tatălui. E trist, dar am neglijat aproape în totalitate acest subiect în toată viaţa mea de creştin. Epistola către Evrei m-a ajutat să înţeleg că Evanghelia vorbeşte despre PERSOANA şi LUCRAREA lui Hristos – iar rodul morţii Sale este înălţarea Lui ca şi Dumnezeu întrupat în om, Mântuitor, Mesia şi Domn. Mântuitorul meu stă la dreapta lui Dumnezeu pentru mine. Dar ce semnificaţie are acest lucru?

În esenţă, Evanghelia reprezintă mesajul că Dumnezeu S-a angajat să înfăptuiască singur ceea ce sudoarea şi truda întregii rase umane adunată la un loc a fost incapabilă să realizeze – să ne salveze de la răul dinăuntrul nostru şi de consecinţele acestuia.

În centrul mesajului Bibliei stă vestea bună că Dumnezeu a împăcat lumea căzută cu Sine Însuşi prin moartea şi învie

„Evanghelia este vestea bună a activităţii mântuitoare a lui Dumnezeu în persoana şi lucrarea lui Hristos. Aceasta include şi întruparea Lui prin care a îmbrăcat natura umană în totalitate (dar fără păcat); viaţa Lui fără păcat care a împlinit legea perfectă a lui Dumnezeu; moartea Lui înlocuitoare care a plătit pedeapsa pentru păcatul omului şi a potolit mânia dreaptă a lui Dumnezeu; învierea Lui, care demonstrează faptul că Dumnezeu a fost mulţumit de jertfa Lui; şi ridicarea Lui în slavă la dreapta Tatălui de unde domneşte şi mijloceşte pentru biserică.”

Postare pe un blog de pe internet

Pe parcursul acestei serii despre mesajul lui Isus am încercat să răspund celor mai frecvente şi esenţiale întrebări pe care le au oamenii referitor la această temă. În această ultimă postare doresc să recapitulez lucrurile pe care le-am învăţat printr-o scurtă trecere în revistă a răspunsurilor mele.

Care a fost punctul central al mesajului lui Isus?

Punctul central al mesajului lui Isus a fost proclamarea venirii împărăţiei lui Dumnezeu: „S-a împlinit timpul şi împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.” (Marcu 1:15)

Ce este împărăţia lui Dumnezeu?

Expresia din limba engleză „împărăţia lui Dumnezeu” este traducerea unei expresii greceşti care se găseşte în Evanghelii şi care se referă nu atât la locul de domnie a lui Dumnezeu cât la prezenţa şi puterea domniei prezente. Împărăţia sau domnia lui Dumnezeu este aici atunci când Dumnezeu îşi exercită autoritatea pe pământ.

Cum a vestit Isus împărăţia lui Dumnezeu?

Isus a vestit împărăţia lui Dumnezeu în cuvinte (relatări simple ale adevărurilor, explicări, parabole) şi în lucrări (vindecări, exorcizări, minuni în natură, alte gesturi simbolice). Ceea ce a spus Isus, a şi făcut. Acest lucru nu numai că a ilustrat veridicitatea declaraţiilor Sale, dar a şi atras oamenii la El.

Unde se află împărăţia lui Dumnezeu?

Contrar înţelegerilor răspândite, împărăţia lui Dumnezeu nu se află în primul rând în cer sau în inimile noastre, ci în toate dimensiunile realităţii. Domnia lui Dumnezeu ne influenţează acţiunile, gândurile, relaţiile, familiile, instituţiile şi guvernele.

Când va veni împărăţia lui Dumnezeu?

Isus a vestit împărăţia lui Dumnezeu ca despre ceva prezent în lucrarea Lui şi ca despre care urma să vină în slavă. Astfel, împărăţia nu este nici prezentă nici viitoare, ci atât prezentă cât şi viitoare. Este o „împărăţie întemeiată dar nu încă.” Este întemeiată deja, dar încă nu în totalitate. Astfel, se aseamănă unui cuplu logodit, unei mame însărcinate, sau unui student care a terminat doctoratul dar încă nu a absolvit.

Cum va veni împărăţia lui Dumnezeu?

După spusele lui Isus, împărăţia lui Dumnezeu nu va veni printr-o revoltă a iudeilor împotriva Romei. Deşi a fost de acord cu contemporanii Săi iudei care aşteptau cu nerăbdare venirea unui eliberator uns, Isus a conceput lucrarea lui Mesia într-o formă cu totul surprinzătoare. Isus, ca şi Mesia sau Fiul Omului, nu avea să cucerească Roma prin forţă, ci urma să moară pe o cruce romană. Prin fapta Lui sacrificatoare urma să ia judecata lui Dumnezeu asupra Sa, oferindu-şi viaţa ca şi răscumpărare pentru mulţi. Noul exod, noua măsură de mântuire a lui Dumnezeu se realiza prin Isus şi urma să culmineze în suferinţa şi învierea Sa.

Cum conduce mesajul lui Isus la răstignire?

Pe parcursul lucrării Lui, Isus a i-a supărat în mod consistent pe mulţi dintre liderii religioşi ai vremii. Faptul că vestea împărăţia prin vorbe şi fapte L-a transformat într-o ţintă, atât datorită faptului că infirma multe dintre valorile de bază ale opuşilor Săi, cât şi pentru că le slăbea influenţa asupra poporului. Dar momentul în care a „curăţat” Templul a reprezentat ultima picătură. Isus a devenit un pericol clar şi prezent, nu doar pentru fariseii din Galilea dar şi pentru ierarhia preoţească din Ierusalim, pentru Templu, instituţia din centrul Iudaismului şi pentru pacea fragilă din Iudea. Astfel, El ameninţa ordinea socială atât de importantă dominaţiei romane. Liderii din Ierusalim, atât iudei cât şi romani căutau sa Îl răstignească pe Isus aşa încât să Îl îndepărteze din calea lor şi să-i avertizeze pe alţii să nu Îi calce pe urme.

Idei de încheiere: cum Îl urmăm pe Isus?

Dacă Isus a venit să stabilească împărăţia lui Dumnezeu pe pământ, dacă a vestit acest mesaj cu vorba şi cu fapta şi dacă, în cele din urmă, acest mesaj L-a condus la cruce, cum se face atunci că noi, cei care credem în Isus, Îl urmăm astăzi? Permiteţi-mi să ofer câteva sugestii scurte:

1. Ar trebui să căutăm să trăim fiecare moment în realitatea împărăţiei lui Dumnezeu. Isus a spus: „S-a împlinit timpul şi împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie” (Marcu 1:15). Această chemare este valabilă şi în ziua de astăzi. Când Îl recunoaştem pe Dumnezeu ca Domnul vieţii noastre, adoptăm valori şi priorităţi cu totul diferite faţă de cele ale lumii. Astfel, luăm o cotitură majoră; ne pocăim şi ne îndreptăm viaţa într-o nouă direcţie care duce spre împărăţia lui Dumnezeu.

2. Trăim în lume ca lumină şi sare. La fel ca Isus, atât cuvintele cât şi faptele noastre ar trebui să vestească realitatea împărăţiei. Vorbim despre vestea cea bună a ceea ce a făcut Dumnezeu prin Hristos, invitându-i şi pe alţii să primească Evanghelia şi să trăiască sub domnia lui Dumnezeu. Trăim în această împărăţie în fiecare zi iubindu-ne duşmanii, vindecând bolnavii, confruntând răul, hrănindu-i pe cei înfometaţi, iertându-i pe cei care ne-au greşit şi trăind ca membrii activi în comunitatea lui Isus.

3. Ne luăm crucea şi Îl urmăm pe Isus în fiecare zi. Noi, cei care trăim în comunitatea lui Isus, trebuie să căutăm nu să îi dominăm pe ceilalţi, ci să îi slujim. Trăim nu pentru slava noastră, ci pentru Dumnezeu, căruia Îi aparţin împărăţia, slava şi puterea.

4. Trăim în puterea prezentă şi cu speranţa învierii care va veni. Deşi nu am vorbit despre înviere în această serie despre mesajul lui Isus, dacă Isus nu învia din morţi în ziua Paştilor, nimic din ceea ce am spus nu ar fi avut nici cea mai mică valoare. Mesajul lui Isus ar fi fost uitat demult ca şi când ar fi fost dorinţa încă unui aspirant mesianic iudeu ratat. Învierea lui Isus i-a convins pe ucenicii Lui confuzi, care suferiseră o pierdere grea, că era Cel care pretindea că era şi că „planul” Lui pentru împărăţia care urma să vină era cel bun. Noi, cei care ne încredem astăzi în Isus avem acces la aceeaşi putere care L-a înviat pe Isus din morţi – Duhul Sfânt care locuieşte printre noi (Efeseni 1:17-23). Mai mult, credem că învierea lui Isus o prefigurează pe a noastră şi că într-o zi vom locui cu El în plinătatea împărăţiei lui Dumnezeu (1 Corinteni 15). Această speranţă ne încurajează să trăim în ambiguitatea „împărăţiei întemeiate dar nu încă.” Într-o zi, împărăţia lui Dumnezeu va veni în plină putere, sămânţa de muştar va fi crescută în întregime iar victoria lui Dumnezeu va fi completă. În ziua aceea Dumnezeu va şterge toate lacrimile iar prezenţa Lui va fi aici, între noi (Apocalipsa 21). Atunci ne vom alătura corului ceresc.
christlinks
Copyright © William Anderson | All Rights Reserved