Diferite citate
Evanghelia reprezintă vestea a ceea ce a înfăptuit Isus iar când îi
orientăm mesajul înspre noi, o denaturăm. Evanghelia înseamnă mai mult
decât „Dumnezeu te iubeşte aşa cum eşti.” Înseamnă: „Dumnezeu te
mântuieşte aşa cum eşti”.
Evanghelia reprezintă vestea despre El, nu despre noi. Este descrierea
faptelor Lui. Noi suntem beneficiarii, dar Dumnezeu este Cel care a luat
măsuri pentru a ne mântui. Ar trebui să medităm mai mult asupra
persoanei şi lucrării Lui decât asupra noastră.
Evanghelia vorbeşte despre Dumnezeu şi despre ce a făcut El ca să ne
salveze de la mânie, nu despre sentimentul nostru că avem un scop sau o
însemnătate în viaţă. Nu vorbeşte despre problemele noastre; vorbeşte
despre ceva cu mult mai profund – ceva ce se numeşte păcat. Nu vorbeşte
despre nevoile noastre – vorbeşte despre momentul în care vom sta în
faţa lui Dumnezeu, Creatorul şi Judecătorul tuturor lucrurilor. Nu este o
formă de terapie, ci un o jertfă de sânge. Nu este un sfat moral pentru
persoanele bine intenţionate, este învierea morţilor.
Evanghelia vorbeşte despre lucrarea plină de har a lui Dumnezeu de a-i
salva pe răzvrătiţi de la judecata Lui dreaptă şi de a-i transforma din
nou în reflecţii ale slavei Lui.
Pe scurt, Evanghelia ne spune că Dumnezeu a venit ca să facă pentru noi
ceea ce noi nu suntem capabili să facem. L-a trimis pe Fiul Său Isus să
plătească pentru păcatele noastre pentru că noi singuri nu putem plăti
pentru ele. Dumnezeu a validat această plată odată cu învierea lui Isus
iar acum putem avea pace cu Dumnezeu prin Isus.
M-am gândit în ultima vreme la lucrare din prezent a lui Isus la dreapta
Tatălui. E trist, dar am neglijat aproape în totalitate acest subiect
în toată viaţa mea de creştin. Epistola către Evrei m-a ajutat să
înţeleg că Evanghelia vorbeşte despre PERSOANA şi LUCRAREA lui Hristos –
iar rodul morţii Sale este înălţarea Lui ca şi Dumnezeu întrupat în om,
Mântuitor, Mesia şi Domn. Mântuitorul meu stă la dreapta lui Dumnezeu
pentru mine. Dar ce semnificaţie are acest lucru?
În esenţă, Evanghelia reprezintă mesajul că Dumnezeu S-a angajat să
înfăptuiască singur ceea ce sudoarea şi truda întregii rase umane
adunată la un loc a fost incapabilă să realizeze – să ne salveze de la
răul dinăuntrul nostru şi de consecinţele acestuia.
În centrul mesajului Bibliei stă vestea bună că Dumnezeu a împăcat lumea
căzută cu Sine Însuşi prin moartea şi învie
„Evanghelia este vestea bună a activităţii mântuitoare a lui Dumnezeu în
persoana şi lucrarea lui Hristos. Aceasta include şi întruparea Lui
prin care a îmbrăcat natura umană în totalitate (dar fără păcat); viaţa
Lui fără păcat care a împlinit legea perfectă a lui Dumnezeu; moartea
Lui înlocuitoare care a plătit pedeapsa pentru păcatul omului şi a
potolit mânia dreaptă a lui Dumnezeu; învierea Lui, care demonstrează
faptul că Dumnezeu a fost mulţumit de jertfa Lui; şi ridicarea Lui în
slavă la dreapta Tatălui de unde domneşte şi mijloceşte pentru
biserică.”
Postare pe un blog de pe internet
Pe parcursul acestei serii despre mesajul lui Isus am încercat să
răspund celor mai frecvente şi esenţiale întrebări pe care le au oamenii
referitor la această temă. În această ultimă postare doresc să
recapitulez lucrurile pe care le-am învăţat printr-o scurtă trecere în
revistă a răspunsurilor mele.
Care a fost punctul central al mesajului lui Isus?
Punctul central al mesajului lui Isus a fost proclamarea venirii
împărăţiei lui Dumnezeu: „S-a împlinit timpul şi împărăţia lui Dumnezeu
s-a apropiat. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.” (Marcu 1:15)
Ce este împărăţia lui Dumnezeu?
Expresia din limba engleză „împărăţia lui Dumnezeu” este traducerea unei
expresii greceşti care se găseşte în Evanghelii şi care se referă nu
atât la locul de domnie a lui Dumnezeu cât la prezenţa şi puterea
domniei prezente. Împărăţia sau domnia lui Dumnezeu este aici atunci
când Dumnezeu îşi exercită autoritatea pe pământ.
Cum a vestit Isus împărăţia lui Dumnezeu?
Isus a vestit împărăţia lui Dumnezeu în cuvinte (relatări simple ale
adevărurilor, explicări, parabole) şi în lucrări (vindecări, exorcizări,
minuni în natură, alte gesturi simbolice). Ceea ce a spus Isus, a şi
făcut. Acest lucru nu numai că a ilustrat veridicitatea declaraţiilor
Sale, dar a şi atras oamenii la El.
Unde se află împărăţia lui Dumnezeu?
Contrar înţelegerilor răspândite, împărăţia lui Dumnezeu nu se află în
primul rând în cer sau în inimile noastre, ci în toate dimensiunile
realităţii. Domnia lui Dumnezeu ne influenţează acţiunile, gândurile,
relaţiile, familiile, instituţiile şi guvernele.
Când va veni împărăţia lui Dumnezeu?
Isus a vestit împărăţia lui Dumnezeu ca despre ceva prezent în lucrarea
Lui şi ca despre care urma să vină în slavă. Astfel, împărăţia nu este
nici prezentă nici viitoare, ci atât prezentă cât şi viitoare. Este o
„împărăţie întemeiată dar nu încă.” Este întemeiată deja, dar încă nu în
totalitate. Astfel, se aseamănă unui cuplu logodit, unei mame
însărcinate, sau unui student care a terminat doctoratul dar încă nu a
absolvit.
Cum va veni împărăţia lui Dumnezeu?
După spusele lui Isus, împărăţia lui Dumnezeu nu va veni printr-o
revoltă a iudeilor împotriva Romei. Deşi a fost de acord cu
contemporanii Săi iudei care aşteptau cu nerăbdare venirea unui
eliberator uns, Isus a conceput lucrarea lui Mesia într-o formă cu totul
surprinzătoare. Isus, ca şi Mesia sau Fiul Omului, nu avea să
cucerească Roma prin forţă, ci urma să moară pe o cruce romană. Prin
fapta Lui sacrificatoare urma să ia judecata lui Dumnezeu asupra Sa,
oferindu-şi viaţa ca şi răscumpărare pentru mulţi. Noul exod, noua
măsură de mântuire a lui Dumnezeu se realiza prin Isus şi urma să
culmineze în suferinţa şi învierea Sa.
Cum conduce mesajul lui Isus la răstignire?
Pe parcursul lucrării Lui, Isus a i-a supărat în mod consistent pe mulţi
dintre liderii religioşi ai vremii. Faptul că vestea împărăţia prin
vorbe şi fapte L-a transformat într-o ţintă, atât datorită faptului că
infirma multe dintre valorile de bază ale opuşilor Săi, cât şi pentru că
le slăbea influenţa asupra poporului. Dar momentul în care a „curăţat”
Templul a reprezentat ultima picătură. Isus a devenit un pericol clar şi
prezent, nu doar pentru fariseii din Galilea dar şi pentru ierarhia
preoţească din Ierusalim, pentru Templu, instituţia din centrul
Iudaismului şi pentru pacea fragilă din Iudea. Astfel, El ameninţa
ordinea socială atât de importantă dominaţiei romane. Liderii din
Ierusalim, atât iudei cât şi romani căutau sa Îl răstignească pe Isus
aşa încât să Îl îndepărteze din calea lor şi să-i avertizeze pe alţii să
nu Îi calce pe urme.
Idei de încheiere: cum Îl urmăm pe Isus?
Dacă Isus a venit să stabilească împărăţia lui Dumnezeu pe pământ, dacă a
vestit acest mesaj cu vorba şi cu fapta şi dacă, în cele din urmă,
acest mesaj L-a condus la cruce, cum se face atunci că noi, cei care
credem în Isus, Îl urmăm astăzi? Permiteţi-mi să ofer câteva sugestii
scurte:
1. Ar trebui să căutăm să trăim fiecare moment în realitatea împărăţiei
lui Dumnezeu. Isus a spus: „S-a împlinit timpul şi împărăţia lui
Dumnezeu s-a apropiat. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie” (Marcu
1:15). Această chemare este valabilă şi în ziua de astăzi. Când Îl
recunoaştem pe Dumnezeu ca Domnul vieţii noastre, adoptăm valori şi
priorităţi cu totul diferite faţă de cele ale lumii. Astfel, luăm o
cotitură majoră; ne pocăim şi ne îndreptăm viaţa într-o nouă direcţie
care duce spre împărăţia lui Dumnezeu.
2. Trăim în lume ca lumină şi sare. La fel ca Isus, atât cuvintele cât
şi faptele noastre ar trebui să vestească realitatea împărăţiei. Vorbim
despre vestea cea bună a ceea ce a făcut Dumnezeu prin Hristos,
invitându-i şi pe alţii să primească Evanghelia şi să trăiască sub
domnia lui Dumnezeu. Trăim în această împărăţie în fiecare zi iubindu-ne
duşmanii, vindecând bolnavii, confruntând răul, hrănindu-i pe cei
înfometaţi, iertându-i pe cei care ne-au greşit şi trăind ca membrii
activi în comunitatea lui Isus.
3. Ne luăm crucea şi Îl urmăm pe Isus în fiecare zi. Noi, cei care trăim
în comunitatea lui Isus, trebuie să căutăm nu să îi dominăm pe
ceilalţi, ci să îi slujim. Trăim nu pentru slava noastră, ci pentru
Dumnezeu, căruia Îi aparţin împărăţia, slava şi puterea.
4. Trăim în puterea prezentă şi cu speranţa învierii care va veni. Deşi
nu am vorbit despre înviere în această serie despre mesajul lui Isus,
dacă Isus nu învia din morţi în ziua Paştilor, nimic din ceea ce am spus
nu ar fi avut nici cea mai mică valoare. Mesajul lui Isus ar fi fost
uitat demult ca şi când ar fi fost dorinţa încă unui aspirant mesianic
iudeu ratat. Învierea lui Isus i-a convins pe ucenicii Lui confuzi, care
suferiseră o pierdere grea, că era Cel care pretindea că era şi că
„planul” Lui pentru împărăţia care urma să vină era cel bun. Noi, cei
care ne încredem astăzi în Isus avem acces la aceeaşi putere care L-a
înviat pe Isus din morţi – Duhul Sfânt care locuieşte printre noi
(Efeseni 1:17-23). Mai mult, credem că învierea lui Isus o prefigurează
pe a noastră şi că într-o zi vom locui cu El în plinătatea împărăţiei
lui Dumnezeu (1 Corinteni 15). Această speranţă ne încurajează să trăim
în ambiguitatea „împărăţiei întemeiate dar nu încă.” Într-o zi,
împărăţia lui Dumnezeu va veni în plină putere, sămânţa de muştar va fi
crescută în întregime iar victoria lui Dumnezeu va fi completă. În ziua
aceea Dumnezeu va şterge toate lacrimile iar prezenţa Lui va fi aici,
între noi (Apocalipsa 21). Atunci ne vom alătura corului ceresc.
|
|